În Duminica a 27-a după Rusalii, IPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova, orașul reședință al scaunului mitropolitan. Înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, marele eclesiarh al catedralei craiovene, arhim. Vladimir Dărângă, l-a întâmpinat pe Mitropolitul Olteniei cu Sfânta Evanghelie, după rânduiala slujirilor arhierești. În această zi a fost rânduit de către Părinții Bisericii Ortodoxe să se citească pericopa evanghelică din Evanghelia după Luca, capitolul 13, versetele 10-17, unde regăsim relatată minunea tămăduirii femeii gârbove. În predica de la sfârșitul slujbei, IPS Părinte Irineu a vorbit despre suferința trupească și despre păcat.
„Boala și suferința sunt consecința păcatului. Păcatul săvârșit de om este o încălcare a legii lui Dumnezeu, este o fărădelege. În același timp, păcatul are efecte asupra vieții noastre. Dacă vorbim despre păcat ca o îndepărtare a omului de Dumnezeu, de o pierdere a harului dumnezeiesc, ne dăm seama foarte repede că suferința și durerea nu sunt altceva decât produsul acestuia”. Prin actul creației, Dumnezeu l-a făcut pe om sănătos și cu posibilitatea nemuririi, însă omul a ales o cale greșită, stricăcioasă și plină de neputințe. Durerea de o viață a femeii gârbove din pericopa evanghelică este durerea întregii omeniri subjugate de păcat. „Femeia gârbovă pe care Mântuitorul Hristos o cercetează în Evanghelia de astăzi este omenirea întreagă, omenire care zăcea sub apăsarea păcatului, omenire tristă pentru că nu vedea fața Dumnezeului Celui viu. Este o omenire a lumii antice, așa cum a descris-o filosoful Platon. Mântuitorul Hristos vine ca să ne întoarcă de la întuneric spre lumină, de la iluzie spre realitate, ca să arate că El este Dumnezeu”. Înainte de final, Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre importanța Tainei Sfintei Spovedanii în viața creștinului și a subliniat necesitatea acesteia. Cu atât mai mult cu cât ne aflăm într-o perioadă dedicată postului și rugăciunii, care precedă sărbătoarea cea mare a Nașterii Domnului. „Venim la biserică, ne spovedim, ne împărtășim ca să ne îndreptăm. Să nu mai trăim încovoiați spre patimile și plăcerile noastre. Suntem în Postul Nașterii Mântuitorului Hristos și marea sărbătoare ne bate la ușă. E momentul în care cei care nu am postit să postim, cei care nu ne-am spovedit să ne spovedim cu luare aminte. Cu zăbavă și cu răbdare să ne spovedim păcatele, căci orice păcat spovedit este șters de înger din cartea cea rea a blestematului diavol”.
