„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Slujire arhierească la catedrala din Drobeta-Turnu Severin
Dreptslăvitorii creștini severineni sunt chemați la rugăciune și comuniune în Duminica după Botezul Domnului, bucurându-se de prezenţa ierarhului locului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, care va sluji Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală cu hramurile „Învierea Domnului” şi „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Drobeta-Turnu Severin. Pericopa evanghelică din această duminică (Matei IV, 12-17) ne vorbeşte despre Începutul propovăduirii Domnului şi ispitirea Sa în pustia Qarantaniei. Disputa din pustia Quarantaniei a fost încercarea de a i se sugera Mântuitorului Hristos, la un moment dat, o altă evanghelie, una falsă, inversă, Evanghelia altei împărăţii. Ea nu-i putea fi sugerată cu mai multe şanse de succes nicăieri altundeva decât în deşert, în pustie, în condiţii de foame şi de sete, acolo unde, neexistând nimic, altceva nu putea tenta mai puternic decât a avea totul.
„A avea” în schimbul pierderii lui „a fi”. A avea ceea ce trece, în schimbul lui a fi veşnic. Sau măcar a opta pentru prioritatea lui „a avea”. Iisus a optat pentru primatul lui „a fi”. El credea că ceea ce îi merge uneori cu unii oameni îi putea merge şi cu Omul Iisus. Iisus a restabilit însă repede şi simplu scara solidă a valorilor, aşa cum erau ele statornicite acolo, în împărăţia cea veşnic asemănătoare cu ea însăşi, adresân- du-i-se ca unui coate-goale, pripăşit la periferia împărăţiei şi tolerat acolo din raţiuni necunoscute nouă în întregime. „Piei, Satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti” (Mt. 4, 10).