La 35 de km de municipiul Craiova și 3 km de localitatea Rojiște, se aşterne de două secole localitatea Tâmburești. Aşezată în stânga Jiului, parohia este împodobită şi astăzi cu vii, livezi de pomi fructiferi și lanuri cu spice bogate și se poate mândri cu o biserică de mare valoare istorică, închinată Sfântului Ioan Botezătorul.
Începuturile istorice ale Parohiei Tâmbureşti, din Protopopiatul Craiova Sud, judeţul Dolj, se aşază în timpul domniei lui Ioan Mavrocordat (1716-1719). Localitate mică, cu pământ sărac în substanțe nutritive, Tâmbureștiul se mândrește cu trecutul său istoric, căci, din cele ce povestesc străbunii, pe teritoriul lui a trecut și a rămas o noapte Tudor Vladimirescu, împreună cu oastea sa de panduri. Clădirea care l-a adăpostit pe vajnicul erou revoluționar și ceata sa de oșteni se păstrează și astăzi, iar din zidul gros de cărămidă (de circa 0, 60 m) care străjuia construcția, încă veghează latura nordică a satului, pe o lungime de circa 200 de metri. Tot bătrânii povestesc că în graba plecării, oastea lui Tudor a uitat un steag de luptă, ce s-a păstrat la loc de cinste, până spre zilele noastre, în biserică. De aici a fost ridicat în perioada comunistă și depus la Muzeul de Istorie al Armatei, din București.
Locaş de rugăciune închinat Sfântului Ioan Botezătorul
Biserica parohială este închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Se aşterne la marginea satului, pe latura nord-vestică a acestuia, fiind înconjurată de cimitirul parohial. Biserica este construită din zid de cărămidă cu o grosime de 80 de cm. Istoria ei începe în anul 1834, când boierul Ioan Drăghicioiu a început să o zidească. Murind pe neașteptate doi ani mai târziu, lucrările au fost continuate de sora sa Ecaterina-Sofia. S-a căsătorit ulterior cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, alături de care a finalizat construcţia sfântului locaş, la anul 1838, în zilele de 24 ale lunii septembrie. Maiorul a venit aici împreună cu o parte din soldații săi, aşezându-i în punctul de la marginea de răsărit a satului. De la toba regimentului (tamburul), care se bătea zilnic, auzindu-se până spre satele din jur, a rămas până în zilele noastre denumirea satului Tâmburești. Recunoscut drept ctitor și în semn de prețuire, maiorul Ioan Cacaliceanu își doarme veșnicia în cripta situată în pronaosul bisericii.
După ce biserica a fost pictată de zugravul Marin Comoșteanul, a fost sfinţită în luna noiembrie a anului 1838, primind hramul „Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Nicolae”. Zece dintre icoanele care împodobesc sfântul locaş sunt pictate pe lemn, fiind datate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Tot din această perioadă provin şi Sfintele Vase, Sfântul Potir și Sfântul Disc, cu care încă se mai slujeşte Sfânta Liturghie. De o valoare aparte sunt și cărțile de cult, majoritatea având o vechime considerabilă, legată de începutul anilor 1880.
Primele reparaţii la sfântul locaş s-au săvârşit în anul 1912. Atunci a fost înlocuit acoperișul bisericii și s-a zidit o clopotniță nouă. În anul 1928, biserica a fost reparată din nou, de data aceasta capital, pe cheltuiala și purtarea de grijă a avocatului Constantin Calețeanu, nepot de frate al maiorului Ioan Cacaliceanu, dimpreună cu soția sa Maria. Ulterior, s-au mai făcut îmbunătățiri prin purtarea de grijă a vrednicilor de pomenire urmași ai ctitorilor, Gheorghe Constantin și Elena Calețeanu.
În prezent, lucrarea pastoral-misionară în Parohia Tâmbureşti continuă să fie la fel de intensă. Frecvent sunt organizate activităţi cu tinerii, cateheze pentru elevi şi vârstnici. Încă rămâne ca datorie permanentă conservarea intactă a sfântului locaș de cult şi transmiterea sa, ca pe un odor de mare preţ, către generaţiile viitoare.
