„Casa bunicilor” a croit poteci de la Darabani la Dublin

În urmă cu șapte ani, Camelia Cazacu, o educatoare din nordul Moldovei, părăsea locurile natale, plecând să aibă grijă de nepoți, în Irlanda. Avea 52 de ani și 33 de ani de activitate în învățământul preșcolar. A lăsat în urmă o viață dedicată copiilor, dar a început o viață nouă tot în jurul celor mici. A înființat, în capitala Irlandei, „Clubul copiilor români”, loc în care a recreat, prin cântec, joc, recuzită și activități ingenioase, o Românie la scară mică. România celor care-și poartă dorul de acasă în inimi. Pentru ei, educatoarea Camelia Cazacu a desființat granițe, a șters cu buretele miile de kilometri care-i despart de pământul țării și le-a arătat celor mici cum să iubească o țară pe care o simt în sângele moștenit de la părinți.

„Acum, aici, în Irlanda, am o grădină, cam la 15 minute de mers pe jos de casă. Cresc puișori, mi-am pregătit și solarul cu roșii și muncesc până se întunecă afară.” Așa s-ar rezuma, în această perioadă, activitatea Cameliei Cazacu. E numai un fel de a-și ocupa timpul liber, pe care nu știe să-l piardă, fără să facă ceva util. Mai ales că aici îi aduce și pe copii, să cunoască plante, legume, mirosuri. Tot pentru ei a scos și pui, la clocitoarea electrică, iar într-un colț, exact „ca la bunici”, a construit o căsuță de lemn, în care găsești și covorașe țesute, și străchini, și borcane de dulceață, și ștergare ca-n Moldova.

Și în „Clubul copiilor români”, atmosfera e pur românească - port național, ceramică tradițională și steagurile patriei peste tot. La marile sărbători de peste an, copiii se simt acolo ca și cum ar fi venit în vacanță, la bunici, în România: vopsesc și încondeiază ouă, gustă cozonac, colaci sau pâine de casă, coapte chiar de educatoarea lor, învață cântece și poezii și sunt familiarizați cu folclorul, cu lite­ratura, cu datinile și obiceiurile românești.

Educatoare de vocație, Camelia Cazacu și-a făcut meseria în cel mai nordic orășel românesc - Darabani. Când a luat drumul străi­nătății avea 52 de ani și doi nepoți care nu aveau cu cine să stea cât timp părinții lor se aflau la serviciu. Dragostea de nepoți a învins atunci dragostea de meserie. Și-a luat un an de concediu fără plată, apoi a demisionat din învățământ și s-a stabilit definitiv în Irlanda. „Cu toate că mi-am iubit meseria, am pus pe primul loc nepoțeii. Dragostea pentru ei m-a făcut puternică. De felul meu, sunt o luptătoare, cu credința că Dumnezeu mă ajută la orice pas, și nu m-am oprit doar la statutul de bunică; mi-am zis că pot mai mult. Am înființat «Clubul copiilor români din Dublin», unde, în week-end, desfășor activități cu copii de toate vârstele”, povestește Camelia Cazacu.

33 de ani a fost educatoare în Darabani, orășel aflat în nordul județului Botoșani. Meseria a îmbinat-o în chip fericit cu dragostea pentru tradițiile și rosturile moș­te­nite din străbuni. La Cornești, într-un sat-cartier al Darabanilor, a înființat, într-o căsuță bătrâ­neas­că, un muzeu rural pe care l-a numit chiar așa cum își dorea să fie - „Casa bunicilor”. Zeci de șezători și de serbări școlare, toate cu tematică etnografică, au fost organizate de neobosita educatoare în ograda primitoare a acestei case. Acolo au învățat micii dărăbăneni să prețuiască tradi­țiile vechi și să nu uite lumea din care vin.

Cu-atât mai mult, s-a gândit, ar fi nevoie de o „casă a bunicilor” acolo, în orașul din Irlanda în care ajunsese și în care exista o importantă comunitate de români. Așa a pus pe picioare „Clubul copiilor români din Dublin”. „Greu te poți rupe de ceva ce ai făcut mereu din toată inima. Îmi lipseau acele șezători din «Casa bunicilor», micuțul meu muzeu, a cărui ogra­dă se umplea de copii îmbrăcați în costume populare, care cântau și jucau. Așa că mi-am adus la Dublin o parte dintre obiecte și am amenajat în club un mic colț etnografic, care este ca o oază de liniște pentru copii și chiar pentru părinți”, spune educatoarea.

Apoi, alături de Romanian Community of Ireland, orga­ni­zație înființată în 1998, cu sprijinul parohiei ortodoxe româneşti din Arbour Hill (Dublin), s-a implicat în promovarea valorilor și culturii românești. Mărturisește că alături de această organizație, care i-a și răsplătit eforturile, oferindu-i Premiul de Excelență, se simte ca atunci când profesa în țară.

De la an la an, colaborările cu diverse instituții s-au tot înmulțit. Așa s-au creat legături strânse cu școli, cu parohia ortodoxă din apropiere, dar mai ales cu Ambasada României în Irlanda, care, apreciind munca de la „Clubul copiilor români din Dublin”, a ținut ca acești 15 românași să fie prezenți, împreună cu educatoarea lor, la unele dintre evenimentele oficiale.

Ultimul proiect în care a fost cooptată a fost o tabără de vară, organizată de Ministerul Educa­ției din Irlanda pentru copiii români de liceu. Camelia Cazacu le-a predat cursuri de tradiții și folclor românesc. „În prima zi, am prezentat costumul popular și mă gândeam că, fiind copii mari, nu voi reuși să-i sensibilizez. Dar am rămas profund surprinsă de reacția lor și mai ales de cea a unei fetițe, care a exclamat feri­cită: «Acum semăn cu bunica!»”.

Biserica „de acasă”

„Doamna”, cum îi spun toți copiii de la club, lucrează cu ei cu blândețe și sensibilitate, învățân­du-i că nimic din ce-i românesc nu poate sta în afara neamului și a Bisericii. Așa s-au împrietenit și cu preoții de la Parohia „Sfântul Columba” Dublin II (Hartstown), părintele Raul Simion și părintele Dragoș Blanaru, cei care țin unită, ca într-o mare familie, comunitatea de români. Fac multe activi­tăți împreună, când la club, când la biserică, iar sărbătorile sunt trăite cu emoții profunde, laolaltă. „Este parohia de care aparțin și aici mă ocup duminica și de copiii care vin la biserică și îi antrenez în toate activitățile la care particip cu cei de la club. Am încercat să-i învăț să respecte re­gulile moralei creștine - să fii cinstit, să îți iubești aproapele, să fii ospitalier. Colacul, pâinea și sarea au fost mereu pe masă la evenimentele noastre. De Paști, biserica are aceeași notă de sărbătoare ca și în țară - coșu­rile pline cu cozonaci, pască, ouă roșii, iar în Ajunul Crăciu­nului, îm­preu­nă cu câteva gospodine, pre­gătim masa tradițională cu cele 12 feluri de post”.

În parteneriat cu această parohie, anul trecut, de Ziua Interna­țio­nală a Cărții, copiii de la club și educatoarea Camelia Cazacu au amenajat primul raft din „Bi­blioteca românească”, pe care doresc cu toții să o înființeze pentru a încuraja lectura în limba română. Proiectul se va îmbogăți în curând cu o donație de încă 600 de cărți.

Azi, rostul acestei inimoase educatoare în sânul comunității de români de la Dublin e bine conturat. Căci ce face acolo, la 3.000 de kilometri distanță de țara în care cu toții s-au născut, e ca o eternă infuzie de ostoit doruri. „Casa bunicilor” a croit poteci pentru suflet de la Darabani la Dublin.