Medicina regenerativă, în căutarea nemuririi omului

Publicaţia franceză "Le Figaro Magazine" dedică un amplu articol proiectului fantasmagoric al medicinei regenerative: căutarea nemuririi omului. Astăzi se cunoaşte modul de a alcătui molecule sau chiar de a le fabrica artificial. Iar o mulţime de oameni de ştiinţă speră să reconstruiască, să modifice şi să creeze organe şi ţesuturi pentru a neutraliza efectele îmbătrânirii.

Autorul articolului porneşte de la cercetările profesorului rus Vladimir Skulaciov, membru al Academiei de Ştiinţe Ruse şi decan al Facultăţii de Bioinginerie de la Universitatea din Moscova, care a obţinut un medicament care previne "îmbătrânirea ţesuturilor în toate etapele". Întreprinderea sa este susţinută de preşedintele Dmitri Medvedev, de miliardarul rus Oleg Deripaska, precum şi de compania de stat Rosnano, responsabilă de nanotehnologie. În această afacere s-au investit până acum 440 de milioane de euro.

În Statele Unite ale Americii, echipa condusă de profesorul Leonard Guarente de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Boston lucrează la o genă care are capacitatea de a prelungi durata de viaţă a tuturor organismelor: activarea acestei gene la şoareci dă rezultate uimitoare. Profesorul Guarente speră să includă această genă în compoziţia unor viitoare medicamente.

Aceştia ar fi actorii "unei revoluţii în biologie, nemaiîntâlnite în istorie. Am ajuns la ultima frontieră, care este pentru mulţi un tabu final: scrierea sau rescrierea cărţii vieţii", declară Joel de Rosnay, autorul cărţii "Et lâhomme créa la vie" (Şi omul a creat viaţa). Chiar din acest titlu ne dăm seama de marile sfidări ale acestor oameni de ştiinţă. "Ea şfrontiera acestei tehnologiiţ e deja acolo şi poate fi rezumată prin termenul de medicină regenerativă".

Mai mult decât atât, conform statisticilor, toţi copiii născuţi după 2027 ar putea deveni centenari. Această promisiune este confirmată - potrivit lui Roland Moreau, medic şi biofizician, inspector general al afacerilor sociale din Franţa - de progresul geneticii şi capacitatea de a lupta împotriva bolilor degenerative. "Factorii genetici intervin în unele boli, dar şi în îmbătrânirea celulelor noastre. Cercetători germani studiază, de exemplu, 138 de centenari din Japonia. S-ar părea că moştenirea lor genetică îi face un pic diferiţi şi ar putea sta la originea posibilităţii altora de a ajunge la o vârstă înaintată", a declarat Moreau. Roland Moreau, autorul volumului Lâimmortalité est pour demain (Nemurirea e aproape), este pe deplin convins de acest lucru: "Astăzi, ştim că "maşina umană" este programată pentru o durată de viaţă determinată, o durată de viaţă medie de aproximativ 120 de ani. Avem deci posibilitatea teoretică de a atinge această vârstă, iar alţii chiar să o depăşească".

Dincolo de pragul longevităţii

Uşile sunt astăzi larg deschise căutării perpetue a longevităţii. Nu fără a provoca motive de îngrijorare. "În Europa suntem într-o perspectivă de longevitate naturală", spune Roland Moreau. "Scopul este de a adăuga ani vieţii, adică de a lua în considerare modalităţi de creştere a longevităţii în paralel cu păstrarea unei stări bune de sănătate. În SUA, unii încearcă să traverseze spaţiul dintre longevitatea naturală şi cea programată genetic. Ceea ce se pare a fi mult mai îngrijorător."

Despre ce este vorba? Ştim deja despre cultivarea de celule ale pielii, de reconstituirea de oase sau de tendoane... Dar va fi oare posibil să se facă remedieri ale unor leziuni prin injecţii directe cu celule specializate şi punerea lor în locul potrivit? Laboratoarele sunt tot mai interesate de anumite animale precum salamandra, ale cărei capacităţi de regenerare sunt uluitoare.

Pentru unii oameni de ştiinţă, promisiunea terapiei genice în domeniul longevităţii umane este enormă. Limitarea îmbătrânirii cauzată de tratamente grele împotriva cancerului sau SIDA, îmbunătăţirea sfârşitului vieţii persoanelor în vârstă, prin reducerea de boli degenerative, cum ar fi Alzheimer sau Parkinson, toate acestea se consideră că ar fi posibile. În cât timp? Opiniile diferă. E nevoie de cincisprezece ani pentru ca un medicament bioactiv să treacă toate testele necesare pentru comercializare. Dar sute dintre ele sunt deja testate. Descoperiri care au dus la câştigarea premiului Nobel pentru trei cercetători americani în 2009, pentru rolul telomerilor în îmbătrânirea celulelor, ca aceea a profesorului Yamanaka din Japonia, care a găsit cheia transformării a oricărei celule în celulă stem pentru reprogramarea ulterioară a acesteia - toate aceste descoperiri înseamnă un mare progres.

"Astăzi, încercăm să refacem neuronii în lupta împotriva unor boli ca Parkinson sau Alzheimer, boli ale pancreasului, producând insulină pentru diabetici", spune Serge Braun, director ştiinţific al Asociaţiei franceze împotriva miopatiilor (AFM). Apariţia acestor medicamente, susţine profesorul Braun, ţine de viitorul apropiat.

Fiinţa "mai mult decât umană"

Acest proiect este susţinut în special de către curentul actual transumanist, al cărui obiectiv este de a inventa ceva mai mult decât fiinţa umană. Asociaţia franceză transumanistă a numit această fiinţă "H Â" sau fiinţa "mai mult decât umană". Născută în anii '90 în SUA, ideologia transumanistă susţine că "ştiinţa şi tehnologia pot îmbunătăţi caracteristicile fizice şi psihice ale omului".

Cu toate acestea, Jean-Michel Besnier, filosof, avertizează: "Lumea care rezultă din profeţiile tehnologice ale transumanismului este cea a fiinţelor solitare, care au pierdut cel mai probabil esenţialul: relaţiile dintre oameni, cu acceptarea vulnerabilităţilor noastre, care sunt temelia solidarităţii umane".

Pascal Bruckner, eseist, adaugă: "În ceea ce priveşte nemurirea, ea nu este decât o ipoteză, în prezent, un vis care rămâne inaccesibil, dar poate fi şi un coşmar, dacă se realizează (...) Adevărata viaţă nu constă în durata ei, ci în intensitatea cu care este trăită".

Inutil să mai spunem că transumaniştii sunt atei şi resping credinţa creştină. După cum s-a înţeles deja din dezbaterile asupra ingineriei genetice şi a clonării, bătălia se duce - la orice nivel de dezbatere publică - asupra fiinţei umane, făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Această fiinţă umană, cred unii oameni de ştiinţă şi adepţii lor, ar trebui să devină una din tehnologiile lor, să evolueze ghidată de dorinţa lor şi, eventual, să devină total raţională, ca şi cei mai buni zei imaginari: eterni, atotştiutori şi omnipotenţi.