Mihail Sadoveanu, comemorat la Neamţ

Ca în fiecare an, începutul lui noiembrie ne oferă prilejul de a ne reîntâlni cu Mihail Sadoveanu, comemorându-l la data naşterii, împrejurare în care sunt evidenţiate aspecte din viaţa şi opera marelui romancier român. Cu acest prilej, la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi“ de la Mănăstirea Neamţ, pe 5 noiembrie, în Sala de festivităţi, a fost organizat un simpozion dedicat împlinirii a 134 de ani de la naşterea scriitorului.

În deschiderea manifes­tării de la seminarul nemţean, profesorul de limba şi literatura română Călin Rudeanu a evocat personalitatea cunoscutului literat, evidenţiind locul unic pe care îl ocupă în cultura română, precum şi necesitatea de a redescoperi valoarea operei sale literare. A urmat apoi comunicarea părintelui arhimandrit Mihail Daniliuc, custodele Muzeului Memorial „Mihail Sadoveanu“ amenajat în casa vlădicească de la Schi­tul Vovidenia, care a aparţinut Mitropolitului Bucovinei, Visa­rion Puiu. Părintele Mihail a trecut în revistă viaţa scriitorului, evidenţiind o serie de aspecte mai puţin cunoscute, mai ales cele ce ţin de legătura scriitorului cu Biserica. Vorbitorul a ţinut să reliefeze o latură a o­perei sale, scrierile hagiogra­fi­ce, care, din păcate, sunt a­proa­pe necunoscute: „Mihail Sa­doveanu s-a dovedit un iubitor statornic al valorilor Sfin­tei noastre Ortodoxii. Bun cu­noscător al Sfintei Scripturi, precum şi al multor scrieri religioase, a arătat încă din anii tinereţii o pasiune deosebită pen­tru Proloage sau Vieţile Sfin­ţilor, pe care, aşa cum bine observa scriitorul, «înaintaşii noştri le citeau cu multă râvnă în ceasurile durerilor lor». Dra­gostea lui Sadoveanu pentru literatura religioasă nu s-a oprit doar la acest aspect. Cu trudă şi veneraţie faţă de vieţile celor proslăviţi de Dum­nezeu cu darul sfinţeniei, romancierul a surprins pe toată lumea publicând la Editura «Cartea Românească», în 1924, volumul hagiografic «Spre Emaus». Pasiunea pentru biografia unor sfinţi, repovestită într-un limbaj de o rară frumuseţe, s-a făcut simţită şi în alte scrieri: «Sfintele amintiri», un fel de continuare a celei dintâi, apoi «Istoria Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf de la India». Toate acestea au fost reaşezate sub teascul tiparului în 1947, primind un nume generic: «Legende sfinte». Trebuie să precizăm un lucru extrem de important legat de titlul cărţii: sintagma aceasta - legende sfinte - îşi are originea în ex­pre­sia «legenda aurea« (sau le­genda sanctorum), consacrată, încă din Evul Mediu, ca denumind o culegere de scrieri cu­prinzând vieţile sfinţilor şi nicidecum anumite basme ori po­vestiri inventate de mintea o­mului, cum în mod obişnuit s-ar putea înţelege prin noţiunea de legendă“.

„Mihail Sadoveanu la Neamţ“

Programul manifestărilor dedicate comemorării lui Mihail Sadoveanu a continuat apoi cu prezentarea unor e­moţio­nante şi reuşite creaţii ale elevilor seminarişti dedicate memoriei scriitorului evocat. Între vorbitori s-a evidenţiat Iu­lian Petruţ Tănase, elev în ca­sa a XI-a, secţia Teologie Or­todoxă, care a vorbit auditoriului despre felul de a fi a omului de la munte, cu referire la personalitatea celei mai cunoscute eroine sadoveniene, Vitoria Lipan. De asemenea, eleva Cla­ra Boboc din clasa a X-a, Patri­moniu Cultural, sub îndrumarea doamnei Elena Ape­troaiei, profesor de limbă şi li­teratură română, dovedind un real talent spre versificaţie, a dat citire unei balade, creaţie proprie, inspirată din romanul „Baltagul“. A urmat apoi vizio­narea unui film documentar inedit: „Mihail Sadoveanu la Neamţ“.

În cuvântul de încheiere, directorul şcolii teologice, părintele profesor Ioan Mihoc, a ţinut să mulţumească profesorilor şi seminariştilor pentru strădania depusă în a eviden­ţia personalitatea şi opera romancierului sărbătorit, felicitând în mod deosebit pe elevii care s-au remarcat prin cele prezentate, îndemnându-i să-şi cultive darul de a compune, de a scrie. În final, părintele director a amintit celebrele cuvinte sadoveniene: „Din tot ce ne în­conjoară, cu adevărat valorile spirituale rămân veşnice“.