Anxietatea şi teama sunt emoţii umane normale, explicate de psihologi ca fiind reacţii ale stării de stres. Potrivit statisticilor, deşi mulţi oameni suferă de o anumită fobie, doar o minoritate dintre ei cer ajutor. "Un om însingurat, un om care nu mai vede această posibilitate de a comunica, nu numai cu semenii, ci şi cu Dumnezeu, este expus multor riscuri în lumea de astăzi, când teama pentru ziua de mâine, angoasele existenţiale ne dau târcoale. Avem nevoie de sprijin, iar acest sprijin îl găsim întotdeauna în Hristos, în duhovnic şi la medici", a explicat pr. prof. Constantin Pătuleanu, parohul Bisericii Udricani din Bucureşti.
Probabil că nu există persoană care să nu sufere de cel puţin o fobie. Unii se tem de păianjeni, alţii de câini, foarte multe persoane nu suportă spaţiile închise, altora le e frică de întuneric sau nu îndrăznesc să urce în lift. Fiecare dintre noi avem măcar un prieten care suferă de frica de înălţime sau care nu merge la stomatolog, tot de frică.
Anxietatea, ca reacţie a organismului la factorii externi de stres, cum ar fi, spre exemplu, pierderea locului de muncă, probleme în familie, nesiguranţă financiară, este un sentiment absolut normal, care dispare în momentul în care problema se rezolvă. Când anxietatea apare ca răspuns la o ameninţare imediată, cum ar fi atacul unui câine furios, ea se numeşte teamă. Anxietatea normală devine anormală atunci când simptomele sunt atât de intense, încât ne afectează activitatea cotidiană. Fobia reprezintă, aşadar, teama intensă de anumite lucruri, care pe un om obişnuit n-ar trebui să-l înspăimânte. Dacă suntem însă înfricoşaţi la vederea unui simplu căţeluş care doarme într-un colţ al camerei sau dacă evităm să urcăm câteva scări de frica înălţimilor, atunci suferim de o fobie. Cele mai frecvente fobii sunt agorafobia (teama de mulţime), arahnofobia (teama de păianjeni), fobia socială şi fobia înălţimilor.
Psihiatrii susţin că aceste stări de teamă apar numai în situaţii specifice şi că ele dispar în mod natural atunci când ne îndepărtăm de obiectul, locul sau contextul care ne provoacă o anumită fobie. "Teama de câini, spre exemplu, nu funcţionează atunci când nu sunt câini prin preajmă, fobia înălţimilor este inexistentă pe teren sigur, fobia socială nu funcţionează atunci când suntem singuri, iar agorafobia este tratată cel mai bine acasă, în singurătate. Cei care suferă de fobie de obicei ştiu că aceasta nu reprezintă un pericol real şi uneori se simt prost din cauza acestei frici, dar sunt incapabili să o controleze", explică dr. Gabriel Crumpei, medic primar psihiatru.
Simptomele bolii sunt uşor de recunoscut: lipsă de concentrare, iritabilitate, palpitaţii, tensiune şi dureri în muşchi, incapacitate de relaxare, transpiraţie, răsuflări greoaie, ameţeală, leşinuri, indigestie.
Terapia de expunere, o metodă sigură de a scăpa de fobii
Unele fobii sunt asociate cu gânduri obsesive, repetate, cazuri în care afecţiunea se agravează şi afectează stilul normal de viaţă. De aceea, în astfel de situaţii este recomandabilă adresarea pentru terapie către un psiholog, psihiatru sau psihoterapeut şi, evident, participarea la şedinţe de consiliere. Psihoterapia este utilă, în cele mai multe cazuri, însă mai există o metodă cu efecte bune: terapia de expunere. "Terapia funcţionează bine ca o formă de autoajutorare, dacă este folosită în mod corect şi sistematic. Mulţi suferinzi s-au autotratat cu succes prin crearea şi urmarea unui program corect. Acest program implică întoarcerea la situaţiile care ne-au înfricoşat şi care au fost evitate de atunci şi rămânerea în această stare până când anxietatea dispare. Sentimentul de teamă dispare cam într-o jumătate de oră de expunere şi este bine să se rămână cam o oră-două în acea situaţie, pentru mărirea vitezei de recuperare. Prin repetiţii zilnice ale acestei expuneri prelungite, teama şi frica dispar în mod gradual", subliniază psihiatrul Gabriel Crumpei.
"Sprijinul îl găsim întotdeauna în Hristos, în duhovnic şi la medici"
Dacă suferiţi de anumite fobii, nu uitaţi că şi duhovnicul vă poate ajuta să scăpaţi de aceste stări de teamă, care vă fac vulnerabili, neîncrezători şi care vă afectează viaţa de familie şi relaţiile cu cei din jur. În parohii, atunci când este solicitat de credincioşii săi, preotul este cel care, stând de vorbă cu ei, le poate da un sfat bun, îi poate îndemna să se roage, să creadă în puterea lor şi a lui Dumnezeu de a depăşi frica.
"Preotul ar putea să remarce dacă acea persoană are nevoie şi de o consiliere psihologică. Am avut multe cazuri de genul acesta şi, atunci când am simţit că e nevoie de intervenţia medicului, i-am îndemnat să meargă la consult şi consiliere. Am avut o credincioasă care trăia, să zicem, într-o lume ireală. Avea tot felul de fobii. Trecuse printr-o experienţă tristă. Un individ o atacase pe stradă, într-o seară, şi încercase să profite de ea, dar, slavă Domnului, n-a reuşit. De atunci a căpătat o anumită teamă de a mai ieşi pe stradă, de a comunica cu semenii. După mult timp, am reuşit să pun acea persoană pe linia de plutire, dar şansa cea mare a fost că era o persoană credincioasă, care a acceptat rugăciunea, Sfintele Taine, a acceptat relaţia cu Dumnezeu. Un om însingurat, un om care nu mai vede această posibilitate de a comunica, nu numai cu semenii, ci şi cu Dumnezeu, pe verticală, este expus multor riscuri în lumea de astăzi şi mai ales în lumea noastră, când teama pentru ziua de mâine, angoasele existenţiale ne dau târcoale, ne atacă. Avem nevoie de sprijin şi acest sprijin îl găsim întotdeauna în Hristos, în duhovnic şi la medici", a explicat pr. prof. Constantin Pătuleanu, parohul Bisericii Udricani din Bucureşti.
Cele mai frecvente fobii
Arahnofobia - teama de păianjeni;
Agorafobia - tulburare anxioasă provocată în mijlocul unei aglomeraţii, al unei mulţimi, din care persoana respectivă se teme că nu ar mai putea ieşi;
Claustrofobia - frica provocată în spaţiile strâmte, închise;
Acrofobia - teama de înălţime;
Iatrofobia - teama de a merge la medic;
Scotofobia - teama de întuneric.
