Din avalanşa de informaţii difuzate zilele trecute în mass-media, o ştire tip "senzaţional" a creat puternice controverse: o femeie în vârstă de 35 de ani a devenit bărbat după o operaţie de 14 ore, realizată de 10 medici, într-un spital din Bucureşti. Privite ca intervenţii chirurgicale obişnuite, operaţiile de schimbare de sex sunt frecvent întâlnite în lumea contemporană (mai ales în străinătate), încât s-au banalizat, au devenit chiar fireşti. Cât de firească poate fi o intervenţie care denaturează voit scopul şi funcţionarea organelor trupeşti, lipsite astfel de valoarea lor procreatoare? Care mai este rostul şi scopul unor asemenea transformări, urmate ani întregi de suferinţe provocate de tratamente şi operaţii?
Cazul femeii de 35 de ani este cea de-a şasea intervenţie medicală realizată până acum în ţară şi alţi 20 de români sunt pe lista de aşteptare. Prima operaţie de schimbare de sex din ţară s-a efectuat în 1995, tot în Capitală. Atunci, Sorin a devenit Sorina. Astăzi, la 16 ani de la operaţie, transsexualul îşi doreşte să fie din nou bărbat, însă medicul care l-a operat refuză să-l mai supună unei noi intervenţii chirurgicale.
Operaţie pe banii statului
În SUA, o astfel de operaţie costă între 20.000 şi 60.000 de dolari şi nici în Europa costurile nu sunt mai puţin piperate. În România, această intervenţie este gratuită, fiind suportată integral din Fondul Naţional de Asigurări de Sănătate, pentru că transsexualitatea este considerată o boală. O tulburare de identitate. În Spania şi Marea Britanie, transsexualismul figurează pe lista tulburărilor mintale.
"Există diferenţe, de la o ţară la alta, între sistemele de asigurări de sănătate. La noi, intervenţiile chirurgicale intră în pachetul de bază al asiguratului. Şi pentru că aceasta este o intervenţie chirurgicală, dacă persoana este asigurată, casa de asigurări trebuie să deconteze costurile operaţiei", spune prof. dr. Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România şi al Societăţii Române de Bioetică.
Diagnosticarea necesită ani buni de evaluări şi implică atât proceduri medicale, cât şi proceduri juridice. Intervenţia chirurgicală se face doar cu aprobarea instanţei. Astfel, persoana în cauză trebuie să aibă o hotărâre judecătorească definitivă prin care să i se permită schimbarea statutului civil din femeie în bărbat, respectiv din bărbat în femeie. După operaţie, pacienţii trebuie să urmeze toată viaţa un tratament hormonal. Ani de zile sunt expuşi durerii, ca urmare a operaţiilor estetice şi a tratamentelor. În majoritate, aceste transformări nu fac să dispară suferinţa psihologică, din contră, sentimentul de nemulţumire al subiectului creşte în perioada postoperatorie. În plus, transsexualii nu pot procrea.
Îndoieli. Cazuri excepţionale
Revenind la femeia care în 14 ore a devenit bărbat, profesorul Astărăstoaie adaugă: "Dacă discutăm din punctul de vedere al diagnosticului, trebuie verificată, în primul rând, disforia de gen (n.r., tulburarea identităţii sexuale, trecută ca boală în codul OMS). Trebuie văzut dacă este o disforie de gen reală şi pentru aceasta investigaţiile sunt de durată şi nu ştiu dacă în România s-au făcut toate, aşa cum sunt ele trecute în procedurile prevăzute în alte ţări. S-ar putea să fie numai o personalitate accentuată sau o dorinţă de moment şi să nu fie un transsexualism adevărat. De aceea, investigaţiile trebuie să fie detaliate, nu superficiale. Totodată, nici instanţele noastre de judecată n-au experienţă în domeniu. Poate există o anumită expertiză care din dorinţa, din orgoliul profesioniştilor de a mai raporta un caz, să spunem, mai deosebit, să se fi pus diagnostic de transsexualism adevărat şi să nu fie adevărat. În urmă cu câţiva ani s-a mai făcut o intervenţie la o persoană şi în momentul de faţă, aceasta vede de fapt că nu se identifică cu noul sex şi acest lucru nu mai poate fi reparat. Aici este singura problemă: nu ştiu dacă avem expertiză şi experienţă în acest domeniu şi nu ştiu dacă ne aflăm în faţa unui transsexualism adevărat. Am îndoieli că este un transsexualism adevărat şi că hotărârea instanţei este bine fundamentată şi susţinută."
Medicii susţin că un transsexual autentic se simte ca un deţinut pe viaţă, captiv într-un corp pe care nu-l recunoaşte, însă astfel de cazuri sunt excepţionale. Frecvenţa transsexualităţii în populaţie este destul de mică: la băieţi este de 1/400.000, iar la fete, de 1/1.000.000. "Cazurile sunt foarte rare şi ele trebuie să fie foarte bine investigate, pentru că există şi o inducţie, o modă de a ieşi în evidenţă prin astfel de manifestări şi trebuie să se facă disocierea între cineva care vrea să şocheze, vrea să fie în mijlocul atenţiei, sau care suferă de o boală psihică şi lista poate continua", completează preşedintele Colegiului Medicilor din România.
Unicitatea persoanei
Dramatismul "senzaţional", bolnav, al unor asemenea poveşti este dat tocmai de lipsa lui Dumnezeu în vieţile acestor oameni, care sunt reduşi la simple reprezentări fizice ale unor trupuri rupte de sufletele care le animă, ale unor trupuri golite de orice dimensiune spirituală şi personală. Despre unicitatea şi valoarea persoanei, teologul Jean-Claude Larchet spune: "Pe de o parte, persoana e dincolo de orice determinare biologică şi socială şi, ca persoană, fiecare om are atât puterea de a se depăşi necontenit pe sine însuşi, cât şi putinţa de a se înălţa prin harul dumnezeiesc la o stare mai presus de firea sa. Pe de altă parte, persoana are prin sine însăşi o valoare absolută, care o face cu totul unică şi de neînlocuit" ("Acesta este trupul Meu…", 2006). În plus, Părinţii spun că trupul e o parte nelipsită a persoanei omeneşti şi de preţ în ochii lui Dumnezeu, la fel ca şi sufletul, şi posedă şi el însuşiri singulare, caracterul de a fi unic şi o valoare în sine.
"Genul ca funcţie a existenţei trupeşti este dăruit de către Dumnezeu şi binecuvântat de către El, când l-a creat pe om. Aşadar, semnificaţia lui se extinde dincolo de plăcerea fizică şi chiar dincolo de procreare. Pentru că în cele din urmă, genul, care se exprimă în iubirea sexuală, este o imagine sau o icoană a legăturii nupţiale ce-L uneşte pe Hristos cu toţi cei care aderă la El prin credinţă. Totuşi, acest lucru poate avea loc doar în contextul căsătoriei creştine, pe care am numit-o "unire conjugală monogamă, heterosexuală şi binecuvântată". Acesta este singurul context care permite genului şi expresiei sale sexuale să primească o autentică valoare sacramentală", menţionează teologul John Breck, în cartea "Darul sacru al vieţii".
O lucrare împotriva lui Dumnezeu
"Schimbarea pur şi simplu plastică a unor componente ale trupului nostru nu modifică structura intimă a persoanei. Faptul că ne-am născut bărbat sau femeie ţine de taina persoanei. Sunt zone la nivelul intimităţii personalităţii care nu pot fi schimbate. Prin urmare, persoanele care iau asemenea decizii suferă de probleme de ordin psihic. Mai trebuie spus că, în asemenea cazuri, medicii şi-au depăşit vocaţia medicală. Medicul este cel care vindecă suferinţa, nu caută să schimbe ceea ce ţine de normalitatea anatomică şi funcţională a trupului persoanei umane, ori să ajungă la performanţe de ordin medical, profitând de naivitatea, de prostia sau boala psihică a unei persoane. Există specialişti care semnalează că diferenţa dintre bărbat şi femeie este mult mai profundă decât am crede noi. Până şi în structura creierului de bărbat şi creierului de femeie există deosebiri specifice. Prin urmare, schimbarea sexului nu creează bărbat sau femeie după bunul plac al medicului sau al pacientului", declară pr. dr. Vasile Răducă, profesor la Catedra de teologie morală de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.
Departe de a mai fi un subiect tabu, transsexualismul continuă să ridice probleme complexe de natură ştiinţifică, juridică, morală şi socială atât la noi, cât şi în străinătate. Este evident că aceşti oameni suferă, însă, din păcate, "antidotul" pe care aleg să şi-l administreze (oferta diversă chirurgicală modernă este sursa) nu le aduce vindecarea, din contră îi transformă în nişte mutilaţi, care, în final, ajung să nu mai înţeleagă cine sunt şi care este sensul vieţii lor. Se prăbuşesc, goi pe dinăuntru, distrugându-şi viaţa aceasta, dar şi pe cea viitoare…
