O artistă la modă, între neconvenţional şi blasfemie

La 25 de ani, are peste 15 milioane de albume şi 51 de milioane de discuri single vândute în întreaga lume. A depăşit recordul de 32 de milioane de fani pe reţeaua socială Facebook şi bariera de un miliard de vizualizări pe site-ul oficial YouTube. A fost declarată de revista Forbes cea mai populară celebritate din lume, iar Times Magazine a inclus-o în topul 100 al celor mai influente persoane din lume. Aclamată sau huiduită, Lady Gaga este artista care şochează prin neconvenţional.

Recent, tânăra vedetă a cântat la parada gay ce a avut loc la Roma. Poate că doar aici Gaga se încadrează în trendul lumii de azi. Dacă Franţa şi-a reiterat de curând refuzul faţă de legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, cu ocazia primei dezbateri parlamentare asupra acestui subiect, nu aceasta este direcţia care se dictează în lume. Potrivit CBN.com, guvernul britanic ameninţă dreptul creştinilor la liberă exprimare şi practică a credinţei lor, simultan cu promovarea activă a drepturilor homosexualilor. Peste Ocean, preşedintele Barack Obama a declarat luna iunie ca fiind luna gay, iar în Israel, parada unor astfel de oameni este finanţată de puternica firmă Google. Acum şi Lady Gaga cântă pentru astfel de oameni, vrând să iasă din limitele normalului prin apelare la anormal şi melodii blasfemiatoare.

Negarea normalităţii conduce la negarea lui Dumnezeu

Dar Gaga nu a fost dintotdeauna aşa. Educată la o şcoală catolică, Stefani Joanne Angelina Germanotta era "foarte delicată, foarte silitoare, foarte disciplinată". În acelaşi timp era cam provocatoare sau excentrică, autoexcluzându-se şi fiind tratată ca o ciudată. Ea simţea imboldul nesupunerii faţă de nişte reguli pe care nu le înţelege sau al căror rost nu îl întrevede. Însă revolta ei se rezuma mai ales la stilul de îmbrăcăminte. Chiar şi atunci când a început să devină cunoscută, Lady Gaga avea versuri şi o linie melodică ce nu ieşeau prea mult din tiparele convenţionale. Ea ieşea în evidenţă mai ales prin alegerile extravagante pe care le făcea cu privire la machiaj, coafură şi îmbrăcăminte.

Curând, însă, revolta ei a început să cuprindă şi viaţa sexuală normală. Ultimele ei videoclipuri şi acţiuni sunt susţineri făţişe pentru persoanele cu activitate sexuală deviantă. Ulterior, revolta ei faţă de normalitate s-a prelungit de la a se împotrivi unirii naturale dintre bărbat şi femeie, cuprinzând şi sfera religioasă.

În melodia "Born This Way", Gaga propune o viziune proprie cu privire la apariţia unei noi lumi, a unei noi umanităţi, în care binele şi răul există în mod natural în firea umană. Aici, creatorul este identificat cu "capital H.I.M.", cel care este iubit şi a creat totul perfect. Ea îl identifică pe Dumnezeu cu acest "HIM" (de fapt acronimul de la "his infernal majesty"), iar cum totul a fost creat perfect, totul este bun. Deci, indiferent dacă eşti negru sau alb sau "libanez sau oriental", "gay, straight sau bi", totul este bun şi frumos pentru că "Dumnezeu nu face greşeli". Nediferenţiind între natura umană diversă şi alegerile umane nenaturale, Lady Gaga propune ca în "religia nesiguranţei", a relativismului, "un iubit diferit nu este un păcat, (dacă cineva) crede în capital him". Promovând o viaţă anormală, nenaturală, artista nu poate să nu schimbe şi dumnezeul în care crede, nu poate să nu promoveze opusul lui Dumnezeu.

Ultima ei melodie este o sfidare făţişă la adresa creştinismului şi a credinţei în Hristos. Astfel, nu este de mirare că albumul "Born This Way" a fost interzis în Liban, pe motiv de "prost-gust" şi insulte aduse creştinismului. Guvernul libanez a decis că melodiile incluse pe "Born This Way" nu sunt potrivite pentru a fi distribuite. Această decizie de a opri distribuirea întregului album o urmează pe cea care interzicea piesa "Judas". Mai înainte, melodia "Born This Way" a fost interzisă la radio şi în Malaiezia. În videoclipul melodiei "Judas", Lady Gaga joacă rolul Mariei Magdalena care ar fi avut o relaţie amoroasă cu Iuda. Ea se consideră o "proastă sfântă" a cărei virtute este Iisus, dar care e îndrăgostită de Iuda, "demonul de care se agaţă". E de mirare că în ţări cu tradiţie creştină veche tinerii ascultă nestingheriţi aceste melodii împotriva fundamentului creştin şi a oricărui principiu de bun-simţ, iar generaţiile mai în vârstă responsabile în diferite forme de formarea tinerilor se zbat în ignoranţă, indiferenţă şi neputinţă.

Omul este chemat la depăşirea limitelor în Dumnezeu

Revolta faţă de convenţional a resimţit-o fiecare cel puţin o dată în viaţă. Manifestată şi acceptată mai mult sau mai puţin de către fiecare, ea nu reprezintă decât o încercare de depăşire a propriei naturi umane finite. Încercarea de depăşire a graniţelor, o încercare de ne-limitare, este sădită fiinţial în om. Aşa cum spunea mitropolitul Nicolae Mladin, "spiritul uman este înclinat spre mistică, spre o mistică a nemărginirii, a lipsei de limită". Însă această nemărginire şi desăvârşire la care omul tânjeşte nu se poate face printr-o încălcare a ordinii naturale sau a legilor fizice, ci printr-o transfigurare a lor. Omul trebuie să fie dumnezeu în Dumnezeu şi prin Dumnezeu, ajungând "om prin natură şi dumnezeu prin har", după cuvintele Sfântului Simeon Noul Teolog. În acelaşi mod, omul trebuie să se supună legilor naturale pentru a le înţelege, pentru a-şi înţelege propria natură. Doar prin înţelegerea propriei naturi limitate şi personale, dar chemate la nelimitare şi comuniune, omul va reuşi cu adevărat să-şi depăşească limitele şi să cunoască originalitatea.

În acest sens, omul ar trebui să-şi ia modelul de vieţuire al sfinţilor. Aceştia sunt oameni care au trăit libertatea nu ca pe o simplă facultate de alegere, ci ca pe un "avânt absolut care se orientează către Bine fără a avea reţineri sau întrebări", după cum spune Paul Evdokimov. A face binele nu este o simplă alegere, ci un lucru natural. Fac binele sau nu exist. Răul şi păcatul, ca negare a binelui, te transpun în planul inexistenţei ca proprie negare. Alegerea binelui reprezintă opţiunea normală şi naturală a omului, singura care îi poate conferi libertatea adevărată. Trăind după legile naturale, omul cuprinde şi înţelege natura. Trăind după legea iubirii normale, omul se uneşte şi înţelege persoana la modul absolut, fie că se referă la Dumnezeu, fie la omul de lângă el. Doar prin trăirea naturală în iubire se poate ajunge la înţelegerea şi trăirea în comuniune cu întreaga creaţie şi cu Dumnezeu, Singurul în care omul nu-şi găseşte limita.

"Nebunii pentru Hristos" demascau păcatul, nu îl aprobau

În istoria Bisericii au existat şi unii sfinţi nonconformişti, care nu se supuneau şi chiar respingeau etica individuală. Aceştia reprezintă o categorie specială de sfinţi denumiţi "nebuni pentru Hristos". Christos Yannaras îi descrie ca pe nişte persoane care "fac lucruri absurde, smintite, nebuneşti, dar care au întotdeauna un conţinut adânc şi tind mereu să reveleze realitatea şi adevărul ascunse în spatele aparenţelor acestei lumi". Spre deosebire de extravaganţele oamenilor care se doresc a fi emancipaţi, astfel de sfinţi practică asceza la cel mai înalt grad, sunt "refuzul absolut al criteriilor mondene, devenind marele sarcasm al lumii". Ei ridiculizează lumea despărţită de Dumnezeu, dezvăluie valorile iluzorii ale vieţii fără Hristos. Sub masca nebuniei, aceşti sfinţi aleşi de Dumnezeu "sfâşie vălurile moralei convenţionale" nu pentru a şoca sau a legitima păcatul, ci tocmai pentru a-l demasca şi a-i ajuta pe păcătoşi să se ridice din starea lor degradantă. Pentru că s-au purificat cu totul de păcat, ei nu tolerează păcatul. Ei au avut nebunia de a se dărâma ca sine egoist, păcătos şi doritor de faimă, chemându-i pe oameni la o viaţă de nestricăciune şi nemurire.