Pentru creştinii ortodocşi care ajung în Ţara Sfântă, Biserica Mormântului Maicii Domnului este unul dintre cele mai căutate şi îndrăgite altare de închinare. Emoţia pelerinilor este foarte mare de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în luna august, când este prăznuit hramul sfântului locaş. O icoană a Împărătesei Cerurilor de la Metocul „Ghetsimani” de lângă Sfântul Mormânt este purtată în procesiune cale de 1,5 km, din Ierusalim la Mormântul Maicii Domnului.
Este locul care a cunoscut, pentru scurtă vreme, punerea în mormânt a trupului neînsufleţit al Fecioarei Maria! Aici, în valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Măslinilor, peste drum de Biserica Tuturor Naţiunilor şi Grădina Ghetsimani, s-a întâmplat o taină mare. Potrivit tradiţiei creştine, Maica Domnului a fost mutată la cer, după îngropare, prin puterea şi dragostea Fiului ei Cel Preaiubit. Aşadar, trupul ei n-a cunoscut putrezirea morţii, nici n-a rămas în mormânt, precum al unui om obişnuit. Cuvintele părintelui Ioanichie Bălan vin să descrie însemnătatea acestui spaţiu binecuvântat: „Jos se află biserica de pe Mormântul Maicii Domnului. Aici, în adâncul pământului, a fost aşezat trupul Fecioarei Maria, care s-a învrednicit să poarte în braţe pe Hristos, Viaţa noastră! Aici, în satul Ghetsimani, s-au adunat Apostolii de la marginile pământului să petreacă la mormânt pe Maica Vieţii! Aici, Sfântul Apostol Toma, ajungând mai târziu, n-a aflat trupul Maicii Domnului în mormânt. Aici s-a smerit «roaba Domnului», cea mai sfântă dintre mame, cea mai curată dintre fecioare, Maica Vieţii, mijlocitoarea lumii, mângâierea mamelor, sprijinul fecioarelor, întărirea sărmanilor şi acoperitoarea călugărilor şi a tuturor creştinilor!”
Suntem în partea de nord a Grădinii Ghetsimani. Înainte de a pătrunde în galeria subterană săpată în piatră, care ne apare în faţă, preotul ghid ne reţine atenţia cu câteva date istorice. Rezumativ, reţinem că Sfânta Elena a zidit o biserică deasupra Mormântului Maicii Domnului, între anii 325 şi 337, pe care, în anul 614, perşii au distrus-o. Peste timp, prin secolul al XI-lea, cruciaţii au ridicat altă biserică, ce se păstrează şi în zilele noastre.
În pas domol, trecem pe sub frontonul masiv de piatră al intrării care duce spre Mormântul Maicii Domnului şi, înainte de a coborî cele 48 de trepte înalte (luminate de zeci de lumânări aprinse de pelerini), ne oprim. Brusc. Ca la o chemare cunoscută, ne închinăm în faţa Paraclisului Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, amenajat în partea dreaptă a galeriei de coborâre. Apoi ne mutăm privirile în partea opusă, spre Paraclisul Dreptului Iosif.
Ajungem în biserica de pe Mormântul Maicii Domnului. Sfântul locaş este lung de 20 de metri şi lat de 7 metri. În interiorul său, ca şi pe bolta galeriei de coborâre, sunt prinse candele, în total să tot fie câteva sute. Mormântul Măicuţei Domnului sfredelit în piatră este la răsărit, între naos şi Altar. Roca păstrează încă forma sfântului ei trup. Peste această piatră este amenajat un mic jertfelnic, pe care se săvârşeşte zilnic Sfânta Liturghie. Mormântul este închis, ca o cutie, de o încăpere micuţă. Intrarea se face pe o uşă foarte joasă. În spatele mormântului Maicii Domnului se află Altarul propriu-zis, unde preoţii fac Proscomidia.
Biserica are caracter interconfesional, cu altare de slujbă pentru Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Armeană şi cea Coptă. Întâietatea la slujbele religioase aparţine Bisericii Ortodoxe. La Altarul de pe Mormântul Maicii Domnului slujesc numai ortodocşii.
„Nu te neliniști, te voi ajuta eu, căci Fiul meu este Împărat”
În spatele Mormântului Maicii Domnului se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Ierusalimitissa, pe care Sfântul Paisie Aghioritul a văzut-o în timpul vieţii sale pământeşti. „Gheronda, care este icoana care o înfățișează cel mai bine pe Maica Domnului?”, îl întreabă o ucenică pe Sfântul Părinte. El îi spune: „Maica Domnului Ierusalimitissa. Odată am văzut-o acolo la Colibă, la Panaguda… Dacă-ți voi povesti despre aceasta, vei mai spune și altora?” „Nu, Gheronda, nimănui”, vine răspunsul prompt al interlocutoarei. Atunci părintele a început să vorbească: „Aşadar, am văzut în vedenie că trebuia să merg într-o călătorie îndepărtată și că trebuia să-mi pregătesc actele, pașaportul, valută etc., însă funcționarii nu-mi întocmeau actele. Erau acolo mulți oameni, dar nu era nimeni care să mă ajute. «Cine mă va ajuta?, îmi ziceam în sinea mea. Chiar nu se găsește nimeni care să se intereseze pentru aceasta?» Aveam o neliniște! Și deodată se arată o Femeie cu un chip luminos, îmbrăcată în haine poleite cu aur. Avea o frumusețe aparte. Strălucea în întregime. «Nu te neliniști, te voi ajuta eu, căci Fiul meu este Împărat», mi-a spus și m-a lovit ușor pe umăr. Și îndată mi-a luat hârtiile și cu o mișcare ușoară le-a băgat în sân. O, ce mișcare a fost aceea! După aceasta mi-a spus: «Te așteaptă zile grele», și mi-a destăinuit ceva ce trebuia să fac și eu. După mai multă vreme am văzut-o pe Maica Domnului Ierusalimitissa într-o carte și am recunoscut-o” (Cuviosul Paisie Aghioritul, „Cuvinte duhovniceşti, Despre rugăciune“, vol. VI, București, 2013).
