Preotul militar Ionel Vrînceanu, din Focșani, județul Vrancea, a purtat prin slujirea sa mărturisirea ortodoxă românească în trei teatre de operații în care au activat militari români: Kosovo, Afganistan și Irak.
Revenit în țară, a desfășurat ample activități educaționale pentru pregătirea elevilor pentru bacalaureat. Proiectul „O șansă pentru fiecare” a devenit o adevărată școală, în care participanții asimilează nu numai cunoștințe teoretice de specialitate, ci și valori perene ale credinței ortodoxe.
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai călătorit cu Luca și cu Cleopa spre Emaus, Cel ce ai trimis înger păzitor lui Tobie și lui Iosif în Egipt, călătorește și cu militarii noștri în misiunile lor, trimite-le lor înger pașnic ocrotitor, care să-i ferească pe ei de toată reaua întâmplare. Întoarce-i sănătoși din misiunile lor, ocrotindu-i cu harul Sfântului Duh...”
Greu se poate imagina realitatea din spatele clipei rostirii acestei rugăciuni în proximitatea morții. Și mai greu trăirea celui ce este trimis să o înfrunte, aflat la marginea unui sat kosovar mutat peste noapte în cimitir, sau lângă trupul decapitat al unei măicuțe. Toate acestea nu se pot uita.
Pentru preotul militar Ionel Vrînceanu, primul care a făcut misiune în zilele noastre într-un teatru de război, și pentru ostașii cu care s-a întâlnit sfinția sa pe linia frontului, a existat o singură și sigură salvare: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a călătorit cu Luca și cu Cleopa spre Emaus, Cel ce a trimis înger păzitor lui Tobie și lui Iosif în Egipt.
Acest fel de slujire lui Dumnezeu nu putea să nu dezvolte și o trăire specială față de aproapele, pe care preotul de garnizoană Ionel Vrînceanu, de la capela militară „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, a Brigăzii 282 Infanterie mecanizată #Unirea Principatelor$ din Focșani, a îmbogățit-o, ca pe un talant, de fiecare dată când Creatorul i-a dat semn că omul de lângă sine are nevoie de sprijinul lui.
„Am venit în 2002 în armată, după nouă ani de slujire la Parohia Dălhăuți. Acum am în subordine două brigăzi, cu mai multe batalioane, un spital militar, o școală sanitară militară și alte instituții. Brigada noastră este vârf de lance în toate misiunile internaționale la care participă. Din acest motiv am ajuns în teatrele de operațiuni încă din 2002, când am fost în Kosovo. Acolo am petrecut Crăciunul la Priștina și am slujit pentru militarii din coaliție într-o biserică catolică. Am continuat apoi cu misiunea din Afganistan, în 2004. Apoi, în cadrul misiunii #Antica Babilonia$, în 2006, în Nasiriyah, în nordul Irakului, unde am ridicat o biserică pentru militarii detașați acolo. Am fost preot nu numai pentru români, ci și pentru ceilalți militari ortodocși din coaliție. De multe ori, săvârșeam servicii religioase cu prescuri și vin, cu obiecte de cult aduse de militari ortodocși din SUA și chiar din Japonia! A fost o experiență extraordinară, în cadrul căreia am promovat și tradiția ortodoxă românească. În timpul marilor sărbători, am făcut cunoscute obiceiurile noastre strămoșești, portul național, cozonacul, ouăle roșii, obiectele tradiționale, și am promovat icoana ortodoxă, ca fereastră către Dumnezeu. Acolo am conștientizat profund că nu poate exista om pe pământ care să trăiască fără Dumnezeu. Eram o comunitate de mii și mii de suflete, multe naționalități. Unii aveau nevoie de consiliere morală. Dar cei mai mulți Îl conștientizau și-L căutau acolo pe Dumnezeu. Lor le explicam frumusețea icoanei, rolul lumânării, al rugăciunii, rostul tămâiei și altele de care erau interesați. Și mulți străini au împrumutat de la noi unele practici cultice”, mărturisește părintele.
Preotul militar Vrînceanu este cel care a sfințit câmpul din apropierea stadionului din Kandahar, pe care altă dată erau executate femeile adultere, și unde un elicopter NATO aducea voturile primelor alegeri libere din Afganistan; a colaborat cu capelani americani, cu preoți catolici și a asigurat nu de puține ori asistență spirituală ortodocșilor străini din coaliția militară. Din această misiune i-a rămas o ladă metalică în care a purtat peste tot Sfânta Evanghelie, crucea, lumânările, tămâia, pâinea sfințită pentru o lună de zile, agheasma, grâul pentru colivă, cărțile de cult, veșmintele și un sac de lacrimi pentru toate ororile văzute. Iar pe deasupra, o neegalată iubire a aproapelui.
„O șansă pentru fiecare”
Din această iubire s-a născut și proiectul „O șansă pentru fiecare”. „Totul a plecat de la suferința pe care o vedeam pe chipurile copiilor înainte și după examenul de bacalaureat și de la entuziasmul unei voluntare, Mihaela Tătaru, de la Liceul #Edmond Nicolau$ din Focșani. Atunci am gândit să organizăm meditații pentru ei, chiar aici în biserică. Am considerat că pe lângă rugăciuni trebuie să mai fac ceva. Așa s-a născut proiectul pe care îl derulează fundația noastră #Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul$. Iar sfântul ocrotitor ne-a ajutat foarte mult. De altfel, fundația desfășoară și alte activități: ajutorarea celor cu boli incurabile, finanțarea pregătirii copiilor talentați ai cadrelor militare și multe altele. Spre exemplu, de trei ani susținem o fată de militar, studentă la Medicină, a cărei mamă este bolnavă de cancer. Din cauza lipsurilor materiale, ajunsese în pragul retragerii din facultate. Cu ajutorul lui Dumnezeu o sprijinim și sperăm ca pe viitor să se implice și ea în activități caritabile.
Pentru proiectul amintit, am mers în licee, am discutat cu profesori și cu elevi. Mulți au fost sceptici la început. Dar cei care au venit la noi, datorită harului dascălilor care predau voluntar aici, și-au depășit condiția, au reușit să promoveze bacalaureatul și mulți să intre la facultate. În anul școlar 2014-2015, am avut 43 de copii înscriși la meditații. Peste 90 la sută dintre ei au luat examenul cu note foarte mari. Cei care nu au reușit vor fi pregătiți în continuare pentru sesiunea următoare. Zi de zi, capela este plină de copii, de mese, de table pentru scris. Încă de la început, le-am spus elevilor noștri să lase toate grijile lor în seama lui Dumnezeu. Prin tactul profesorilor, prin harul Domnului și prin rugăciunea pe care o făceam înainte de cursuri, au reușit foarte mulți să-și recapete încrederea în sine și să dobândească o nouă perspectivă. Să vadă că pot fi utili în viață și în societate. Am dorit să le arătăm că ne pasă de ei. Că vrem să-i ajutăm. Și dovada că au căpătat încredere sunt rezultatele obținute. Aici s-au apropiat de Dumnezeu foarte mult. Dorim ca și în anii următori să continuăm proiectul. Nu este ușor. Dar avem o relație deschisă cu conducerile liceelor, de la care aflăm care elevi nu au posibilități să se pregătească. Pe aceștia încercăm să-i ajutăm în primul rând”, ne spune părintele Vrînceanu.
O altfel de comuniune
În capela militară din Focșani, am stat de vorbă cu profesori voluntari, dar mai ales cu elevi care au participat la meditații și care acum sunt studenți la facultăți importante din țară.
„Eu am desfășurat meditațiile lunea, de la ora 14:00 la ora 17:00, la care participau 14-18 elevi. Și toți au luat note foarte bune la bacalaureat. Este important că pregătirea lor s-a desfășurat în biserică. Elevii care au pășit aici au abordat cu totul altfel și disciplina, și comportamentul. Când veneau, se închinau, apoi începeau pregătirea. Întâlnirile de aici au întărit legătura între tineri și Biserică. După această experiență, pe mulți dintre ei i-am regăsit în locașurile din oraș”, ne-a mărturisit doamna profesoară de matematică Gherghina Felea, pensionară. La rându-i, doamna profesoară de istorie Constanța Giurcan, de la Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu” din Odobești, ne-a spus: „Aici am simțit că pot să ofer din ceea ce Dumnezeu mi-a dat. Să fiu alături de niște tineri care au nevoie de ajutor, pentru că și eu la rându-mi am primit ajutor de la alții. Și am simțit că pot să fiu mai aproape și de Dumnezeu. Este o experiență deosebit de plăcută când orele se țin în biserică, o atmosferă caldă. Alta este comunicarea, legătura care se stabilește aici. Tinerii au înțeles lucrul acesta. Mulți vor veni la biserică, vor avea o altfel de relație cu Dumnezeu, care îi va ajuta foarte mult în viață”.
Am discutat apoi cu Ștefania Frățilă, Alexandra Bezea Tudor, Miruna Partenie, Loredana-Elena Dobrea, Elena-Teodora Manoli, Beatrice Petrariu, Adina Gabriela Murgu și Gabriel Radu Ciocan, foști elevi ai unor licee din oraș și din afara lui, care au participat la meditațiile din capela militară, toți acum studenți. Ei și-au exprimat mulțumirea pentru ajutorul primit din partea cadrelor didactice, a Bisericii, a părintelui Vrînceanu, dar și uimirea, bucuria că Biserica i-a adus împreună, că au reușit să se cunoască și să se împrietenească. „S-a născut aici o adevărată comuniune. Este o diferență mare între această comuniune și spiritul de echipă din școală. Aici nu mai există invidii, răutate. Aici vrem cu toții să ne dezvoltăm și nu ne împiedică nimic să fim buni unii cu alții”, ne-a spus Beatrice Petrariu, studentă acum la o facultate din București.
Pe 8 august a.c., consiliul director al fundației a făcut bilanțul activității de voluntariat. Din cele prezentate, am reținut opinia Mihaelei Tătaru, coordonatoarea proiectului, care sublinia concluziv importanța și valoarea actului prin care tinda Bisericii neamului s-a reconectat la tradiție, reactualizându-și ziditor rolul tradițional formativ: `Proiectul s-a născut din constatarea tristă că generaţia actuală este deseori confuză din punct de vedere moral şi nepregătită pentru viaţă. De aceea, ne-am străduit nu numai să-i pregătim pentru examenul de maturitate pe elevi, ci, prin activităţi variate, să le dezvoltăm personalitatea, omenia, iubirea de Dumnezeu şi de semeni. Tinerele vlăstare au căpătat astfel o mică zestre spirituală, iar noi, cei care le-am format-o, ne-am împlinit o nevoie sufletească: aceea de a ajuta semenul să-şi găsească în viaţă un drum drept şi luminos“, a mai spus domnia sa.
