Niciodată, parcă, toamna nu se așază cu atâta pace asupra trupului, minții și inimii, cum o face la ceas de hram la Schitul Găneasa, de pe malul lacului Pasărea, din Arhiepiscopia Bucureștilor. Mihail și Gavriil, cei doi Arhangheli care ocrotesc sfântul așezământ, preschimbă în această zi zgomotul lumii noastre tulburate în chip de lumină și liniște, iar obștea de aici și cei ce vin la sărbătoare se roagă cu osârdie pentru a se întări sub acoperământul sfinților îngeri.
Deși în povestea schitului nimic nu pare a fi extraordinar, prin ridicarea lui de către familia Sorin și Mihaela Marin, din Găneasa, între 1995-1999 aici, locul însuși s-a binecuvântat, pustia „s-a domesticit”, apa lacului s-a limpezit, pădurea s-a transformat în taină, iar cerul, cu strălucirea lui nevăzută uneori din cauza cețurilor, trimite spre pământ semn de înaltă sfințenie, de binecuvântare îngerească și rugăciune neîncetată. Căci nu este lucru mai de preț decât rugăciunea care ferește de rău și răsplătește pe deplin faptele bune. Care Îl atrage pe Dumnezeu și ridică din deznădejde sufletele obosite de rătăcire, care aduce naștere de prunci din pântece neroditoare și care face frați din străini.
Moștenitori ai Împărăției
Obștea, de doar trei maici și un preot duhovnic, se nevoiește la Găneasa, aparent atât de departe de tulburata lume în care trăim, dar totuși atât de aproape de toate nădejdile ei, căci Dumnezeu nu Se lasă nedescoperit celor care Îl iubesc. Și, așa cum spune Mântuitorul Hristos, „Căutați mai întâi Împărăția Lui. Și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția” (Luca 12, 31-32), cei ce ajung la Găneasa se simt moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu.
În această fundamentală lucrare, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil au jucat un rol pe măsură, pe care maica Iustina Măciucă, cu 30 de ani de nevoire în monahism, egumena schitului, ni l-a tălmăcit într-un mod personal și convingător: „Viața aici presupune multă dăruire. Multă dragoste pentru Domnul nostru Iisus Hristos. De altfel, acesta este și motivul principal pentru care cineva care dorește să intre în mănăstire își închină viața Lui dăruindu-I ce are mai bun, în smerenie, răbdare, nădejde și credință. Acum, în preajma hramului nostru, credincioșii din zonă, dar și din București și din alte locuri din țară, vin aici. Sărbătoarea aceasta înseamnă foarte mult pentru noi. Înseamnă apropiere de Dumnezeu, trăire duhovnicească și încă un prilej de a cere mila Lui, prin mijlocirea celui dintâi Arhanghel, Mihail, care a oprit căderea îngerilor prin îndemnul său: «Să stăm bine, să stăm cu frică, și să luăm aminte!» El veghează la păzirea legii dumnezeiești și a dreptei credințe. Și tot el va suna din trâmbiță și va scula morții la sfârșitul veacurilor. El este ajutorul nostru în lupta împotriva vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, împotriva ereziilor și la ieșirea sufletului din trup. Prin el neamul omenesc are șansa de a se mântui, de a se ridica din căderea în care l-a atras înșelăciunea șarpelui, prin greșeala protopărinților noștri. Prin Sfântul Arhanghel Gavriil, îngerul harului, ne este binevestită taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Nașterea Maicii Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul. De aceea ne rugăm lui și noi, și cei care vin aici. Și nu sunt puțini, căci cine vine o dată la Găneasa va reveni cu siguranță. Dumnezeu lucrează și prin oameni!”
„E frumos să vezi biserica plină de credincioșii pe care îi aduc la noi Sfinții Arhangheli”
Părintele duhovnic Ioachim Feniuc, un fost fotbalist care, când nici nu împlinise 20 de ani, din dragoste de Dumnezeu, s-a dedicat Lui, slujește la schit de 18 ani. „Fiecare așezământ este cu nevoința lui, cu problemele lui. Ca preot duhovnic într-un asemenea loc porți pe umeri mai multe cruci: pe cea proprie, pe cea a obștii pe care o povățuiești, dar și pe cea a creștinilor care vin la tine să se mărturisească. Dar e frumos. E frumos să te bucuri, să vezi biserica plină de credincioșii pe care îi aduc la noi Sfinții Arhangheli. S-au creat comunități de familii tinere din București, din Afumați, din Găneasa, dar și din alte localități, care vin aici cu copiii pentru a fi împărtășiți. Eu cred că locul în sine și biserica ne adună împreună. Sfântul locaș este deosebit, în stil brâncovenesc. Are o pictură vie, realizată de profesorul Alexandru Nicolau, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă «Justinian Patriarhul» din București, Departamentul Teologie Sistematică, Practică şi Artă Sacră. Catapeteasma și mozaicurile exterioare sunt opera profesorului Ionuț Achițenie, iar vitraliile sun făcute de Iosif Cadar. Hramul este o mare bucurie, pentru că simțim din plin ajutorul Sfinților Arhangheli. Prezentul este atât de agitat, și de aceea eu cred că cel mai bun sfat de care trebuie să ținem cont este să nu-L uităm pe Dumnezeu la vreme de bucurie, pentru ca nici El să nu ne uite pe noi la vreme de necazuri”, ne-a mărturisit acesta.
Am părăsit Schitul Găneasa cu sentimentul unei bucurii aparte, căci aici, poate mai mult ca în altă parte, am simțit nevoia să cânt: „Pe căpeteniile îngerilor Treimii, pe Mihail și Gavriil, să-i lăudăm noi toți, iubitorii de praznic, care ne acoperim cu aripile amândurora și din nevoile cele de multe feluri ne izbăvim, unuia grăind: Bucură-te, slujitorule al Legii, iar altuia zicând: Bucură-te, îngere al darului!”...
