„Să înțelegem toți că numai cu dragoste și cu gânduri bune putem să facem bine în jur”, „Am venit să ne rugăm, în primul rând, pentru iertare de păcate, pentru mântuire”, „Mai devreme sau mai târziu, se împlinesc toate cele pentru care te-ai rugat, pe rând”, „A fost ceva înălțător”, sunt câteva dintre vocile credincioșilor care au ajuns zilele acestea pe Colina Patriarhiei.
Dimitrie are trei ani. Stă cuminte pe un scăunel, aproape de clopotnița catedralei, cu un fir de busuioc uscat în mână, la tulpina unui copac înveșmântat într-o lumină blândă. În stânga, mama îl veghează. În dreapta, rândul de pelerini înaintează lent. Copilul privește oamenii când și când, dar ochii lui văd mai departe, atent, spre baldachinul unde se află spre închinare sfintele moaște, mărgăritare strălucite ale creștinătății.
Copilul Dimitrie vorbește monosilabic și răspunde cu da sau nu la întrebări. Spune că nu e cel mai mic pelerin, că există unul mai mic „acolo, în față”. Greu de crezut poate, dar adevărat, când am ajuns în dreptul uneia dintre intrările în pridvorul catedralei, o femeie însărcinată, bucuroasă că a reușit să întâmpine sfinții, mi-a spus împlinită că urmează să nască în câteva zile.
Credincioșii urmăresc cu interes reacțiile copilului la auzul clopotelor și al cântărilor psaltice și sunt impresionați de evlavia puiului de om.
„A fost o zi minunată. A fost o bucurie totală. Am văzut trecerea frumoasă, în procesiune, a preoților, cu toate raclele. A fost ceva înălțător. Ar trebui să fim cât mai aproape de Dumnezeu și să înțelegem toți că numai cu dragoste și cu gânduri bune putem să facem bine în jur”, rămâne concluzia primei zile a sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, de vineri 23 octombrie, în accepțiunea Doinei Vergatu, din București.
Sâmbătă, 24 octombrie, Colina Bucuriei e plină de oameni, neobosiți mărturisitori.
Doamna Elena, de 60 de ani, a venit dintr-o localitate din apropiere de Caracal: „Am fost bolnavă, sunt operată de cancer din 2001, și uitați că vin de ani de zile și mă simt foarte bine. Nu am putut merge la Iași, la Sfânta Paraschiva, din motive financiare, dar am venit aici să ne rugăm, în primul rând, pentru iertare de păcate, pentru mântuire, să dea Dumnezeu sănătate și la prieteni, și la dușmani, la toată lumea.”
„Ne simțim mai împliniți și nimic nu ne sperie”
Seri răcoroase de priveghere adâncă. Credincioșii rămân cu statornicie și răbdare în fața Altarului de vară de lângă Catedrala Patriarhală, unde se oficiază sfintele slujbe.
„Am lăsat toate la pământ și am venit aici. Ne simțim mai împliniți după ce ne închinăm și nimic nu ne sperie”, spune în puține cuvinte Maria Dumitru, de 74 de ani, din comuna Brănești.
Duminică, 25 octombrie. A treia zi de sărbătoare. Soarele apare iarăși, ca și în zilele precedente, spre bucuria pelerinilor și a organizatorilor care le poartă de grijă cu atenție.
„În rând se stă cu rugăciune. Este un sentiment care nu se poate explica în cuvinte. Te simți bine, liniștit. Ai alte gânduri. Ți se schimbă starea. Dacă spui în minte rugăciunea inimii sau altă rugăciune, atunci te liniștești și nu simți durerea, oboseala, dimpotrivă, simți o bucurie. Și abia aștepți să te întâlnești cu sfinții, să te rogi pentru cei dragi. Și acasă, după un timp, mai devreme sau mai târziu, se împlinesc toate cele pentru care te-ai rugat, pe rând”, explică doamna Stela Dima.
Oameni de peste tot din țară și chiar din străinătate au venit zilele acestea în Capitală, atrași de sfințenie, mai mult sau mai puțin conștienți.
„Pentru prima oară, la 58 de ani, am venit în București, pentru că acum am avut posibilitate. Am venit să-mi văd cumnata, am auzit slujbă și am zis să urc. Abia aștept să ajung să mă închin, că am fost și la Sfânta Paraschiva și acolo am stat vreo 12 ore”, mărturisește Liliana Gavrilescu, din Târgu-Frumos, județul Iași.
Luni, 26 octombrie. Entuziasmul tinerilor este debordant. Fie că sunt voluntari, studenți, elevi, seminariști, aceștia știu să dea o mână de ajutor la nevoie.
Ioana Petre are doar 25 de ani, însă vorbește ca un om cu multă experiență duhovnicească: „Mă bucur că am avut posibilitatea să mă împrietenesc cu Sfântul Dimitrie, care este mereu gata să ne ajute, mereu dispus să facă ceva să ne simțim mai bine, să ne ridice din starea în care suntem: fie o supărare, fie o grijă, fie un necaz. Mereu e aici cu noi. În aceste zile, sunt cu noi mari sfinți mijlocitori, numai să avem noi disponibilitatea, să avem noi așezarea, aplecarea să venim la ei cu toată inima, cu toată nădejdea”.
