Sfântul Grigorie de Nyssa spunea că „fiecare dintre noi este pictorul propriei vieți. Sufletul nostru este ca o pânză, virtuțile sunt culorile; Iisus Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm”. Sunt principiile după care părintele Grigore Diaconu s-a condus de-a lungul activității sale ca preot slujitor, ca protopop, ca director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, ca soț și tată. O viață închinată slujirii aproapelui, în care părintele a considerat că adevărata împlinire spirituală nu poate veni decât prin semeni.
Enoriașii, colaboratorii, apropiații știu că părintele Grigore este mereu dispus să asculte, să le ridice moralul, să le fie de folos cu un sfat din bogata sa experiență de viață. Ceea ce l-a animat mereu a fost viziunea pe care a avut-o asupra rolului preotului în Biserică, familie, educație și societate. Părintele Grigore Diaconu a încercat în frumoasa activitate de câteva decenii să slujească lui Dumnezeu și să-și ajute semenii. „De-a lungul timpului, am constatat că pentru fiecare dintre noi viața este o perpetuă căutare, o încercare disperată a celui conștient de semnificaţia existenței sale, a menirii lăsate de Dumnezeu, de a lăsa o urmă în timp, în istorie și, de ce nu, în literatură. Din acest popor îmi trag seva, din acest popor am văzut lumina zilei și Dumnezeu mi-a hărăzit să-l păstoresc”, după cum chiar dânsul ne-a spus.
Născut pe data de 21 noiembrie 1948, părintele Grigore este al doilea copil din cei patru ai părinţilor Grigore şi Eva (agricultori), în satul Munteni, comuna Belceşti, judeţul Iaşi, într-o perioadă profund marcată de vitregiile istoriei. Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1955-1959), iar gimnaziul, la şcoala din comuna Focuri (1959-1962). În toamna anului 1962, este admis la Seminarul Teologic `Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, admitere care i-a adus pe de o parte bucurie, iar pe de altă parte durerea despărțirii de cei dragi. „Departe de familie, departe de locurile iubite, îmi amintesc de greutatea despărțirii de familie, de plânsul mamei care își înstrăina unul dintre fii. Depărtarea însă m-a călit și mi-a dat alt curs vieții, creându-mi independență în gândire și acțiune.”
A urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar de la București, căsătorindu-se la 21 de ani, în 1969, cu dra Alexandrina Niculiţă, din Spinoasa, un sat apropiat de cel natal. La 8 noiembrie 1969, a fost hirotonit diacon, iar pe 9 noiembrie a primit harul preoţiei, devenind preot la Santa-Mare, Botoșani. „M-am căsătorit devreme, în timpul studenției de la București, unde am urmat cursurile Institutului de Grad Universitar. Soției mele îi port un respect deosebit și acum, la fel de mare ca atunci. Ea a fost cea care m-a susținut în tot ceea ce am întreprins ca preot, protopop, director și profesor.”
În acest an, părintele Grigore Diaconu sărbătorește cei 50 de ani de activitate în slujba Bisericii şi a şcolii româneşti, în care a avut susţinerea deplină a celor 50 de ani de căsătorie, pentru că doar o bună înţelegere în familie poate susţine o astfel de muncă. În căsnicia unui preot, soţia are un rol deosebit de mare, deoarece viaţa preotului nu este întotdeauna uşoară, ci este marcată de multe ori de greutăţi, de suişuri şi coborâşuri, familia preotului fiind întotdeauna în prim-planul unei comunităţi.
Preot, protopop, director de seminar
La 1 februarie 1976 a fost numit preot paroh, prin transfer la Parohia „Sfinţii Voievozi” din municipiul Botoșani și șef de birou administrativ la Cancelaria Protopopiatului Botoșani, iar după doar doi ani, la 1 ianuarie 1978, protopop, de către IPS Mitropolit Teoctist, până în 1990. „În această perioadă, în condițiile vitrege ale anilor de dinainte de 1990, am reușit să dirijez șantiere în care s-au ridicat 14 biserici, ultima fiind cea din satul Victoria, Stăuceni, de care m-am îngrijit direct, 25 de case parohiale, la care se adaugă cele două case de oaspeți de la Mănăstirea Vorona, precum și casa și bisericuța de la Mănăstirea Gorovei.” Părintele Grigore Diaconu a fost ales membru în Adunarea eparhială de la Iași în trei mandate, aspect care demonstrează încrederea de care s-a bucurat din partea ierarhilor și a celorlalți preoți în decursul activității sale. Amintirile legate de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist sunt încă vii, deși prima întâlnire a avut loc în 1977, când împreună cu părintele protopop de atunci, Miluță Gheorghiu, și cu IPS Teoctist, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, au cutreierat colinele blânde ale Buciumului. „Mărturisesc că am fost impresionat încă de la prima întrevedere de simplitatea, modestia, spontaneitatea și farmecul graiului cu inflexiuni moldave al celui ce avea să devină patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.”
De la 1 februarie 1990, părintele Grigore Diaconu a fost transferat la cerere din postul de protopop al Protoieriei Botoșani pe cel de preot paroh al Parohiei „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din municipiul Botoșani. Din acel moment, activitatea sa pastorală s-a concentrat în școlile din oraș în contextul introducerii studiului religiei în școli, după o perioadă în care regimul comunist interzisese educația religioasă în școli. Activitatea de preot și de protopop a continuat cu cea de director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe” din Botoșani începând cu data de 20 aprilie 1997, în urma concursului susținut, bucurându-se de sprijinul deosebit al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și al dlui Corneliu Picealcă, inspector școlar general. Ca profesor și ca director al seminarului, părintele Grigore Diaconu a reușit să dea școlii teologice un nou parcurs datorită implicării deosebite în educarea viitorilor slujitori ai Bisericii. Pe părintele director îl găseai mereu la școală, printre elevi și cadre didactice, de la prima oră până seara târziu. În anul 2013, la slujba de resfințire a Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, i-a acordat părintelui Diaconu Crucea „Sfântul Ierarh Dosoftei”. Truda părintelui director nu a fost zadarnică, pentru că rezultatele și aprecierile nu au întârziat să apară. Fire dinamică, cu o mare rezistență fizică, inteligență și energie, cu putere decizională, fermitate și consecvență în realizările propuse în întreaga sa activitate în câmpul pastoral, administrativ și didactic, părintele Diaconu a primit din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, medaliile jubiliare „Cuvioasa Parascheva”, „Petru Movilă”, Ordinul „Meritul pentru învățământ” în grad de comandor prin decret prezidențial în 2004, apoi cea mai înaltă distincție - „Crucea patriarhală”.
În slujba semenilor
În 1992, părintele Grigore Diaconu a devenit președintele Clubului UNESCO din Botoșani, iar din 1993 a fondat Societatea mixtă de binefacere „Munții Metaliferi” Germania - „Sfânta Cuvioasă Parascheva” România, prin care a înlesnit donații din străinătate pentru toate spitalele și grădinițele din oraș şi pentru Căminul de bătrâni Leorda. A contribuit, de asemenea, la realizarea secției de fizioterapie a Spitalului de Pediatrie „Sfânta Parascheva”. Începând cu anul 1994, a înființat o cantină pentru persoanele defavorizate, care a funcționat în cadrul Parohiei „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Din anul 2000, este membru al Societății Crucea Roșie - filiala Botoșani, iar din 2003, a devenit președinte al Societății „Alexander Helpt Roemenie”.
Anul 2018 reprezintă pentru părintele Grigore Diaconu un moment special de bilanț al unei activități de o viață pusă în slujba lui Hristos și a oamenilor, întrucât a aniversat ieri, 21 noiembrie, frumoasa vârstă de 70 de ani. „Dacă Dumnezeu mă va ține sănătos, voi scrie despre cum am înțeles eu misiunea preoțească și cum este în realitate. M-am pregătit pentru a sluji Biserica, școala, familia și pe credincioși cu toată ființa și cu tot devotamentul, jertfindu-mi viața și năzuințele numai idealului sfânt”, este mărturisirea părintelui la ceas aniversar.
