Riscurile digitalizării premature a presei

Întâlnim tot mai des expresia "Internetul este viitorul presei!", pe care mulţi o aprobă cu entuziasm. Dacă până nu de mult presa online şi presa tipărită funcţionau în tandem, astăzi observăm tot mai mult tendinţa publicaţiilor tradiţionale de a trece exclusiv pe online. Fără îndoială, dezvoltarea tehnologică va duce la acest lucru în viitorul apropiat sau îndepărtat. Raportându-ne la prezent, observăm totuşi că, în ţara noastră, digitalizarea presei deja se întâmplă.

Care ar fi motivele? Suntem suficient de dezvoltaţi tehnologic? Suntem vizionari, anticipativi, avangardişti? Suntem prea săraci să mai tipărim sau să cumpărăm ziarul de la chioşc? Sunt întrebări ale căror răspunsuri ne vor putea ajuta să vedem mai bine care sunt beneficiile şi totodată dezavantajele digitalizării presei la ora actuală.

Ziarele tradiţionale, pe hârtie, vor dispărea până în 2040 şi vor fi înlocuite de suporturi digitale, a preconizat Francis Gurry, director general al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (OMPI), o agenţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), cu sediul la Geneva. Într-un interviu acordat cotidianului elveţian "La Tribune", citat de Mediafax, Francis Gurry a declarat: "În câţiva ani, nu vor mai exista ziare tipărite aşa cum sunt cele pe care le ştim astăzi. Este o evoluţie. Nu este nici bine, nici rău. Există studii care anunţă că ziarele tipărite vor dispărea până în 2040. În Statele Unite vor dispărea în 2017". În opinia lui Gurry, este vorba de o evoluţie inevitabilă, dat fiind că, în Statele Unite ale Americii, se vând mai multe cărţi digitale decât pe hârtie, iar în oraşe se găsesc din ce în ce mai puţine librării.

54% din populaţia României nu are acces la internet

În ţara noastră, digitalizarea presei nu este un fenomen nou, ca şi tabloidizarea. În ultimii cinci ani, numeroase ziare şi-au dezvoltat portaluri, iar când acestea au ajuns la o oarecare maturitate, au renunţat la ediţiile tipărite. Raportându-se la societatea americană, îngrijorările lui Francis Gurry se referă în principal la dispariţia librăriilor din oraşe şi la sistemul de plată a drepturilor de autor. În România, celor două riscuri li se adaugă faptul că ţara noastră nu este încă suficient de "digitalizată" ca să treacă exclusiv pe online. Cel puţin aşa arăta, în luna iulie, Neelie Kroes, vicepreşedintele Comisiei Europene responsabil cu Agenda Digitală. "La ora actuală, 26% din populaţia Europei nu beneficiază de conexiune la internet, în timp ce în România 54% din populaţie nu are acces la acest serviciu, ceea ce este un lucru inacceptabil", a declarat Neelie Kroes. Deşi România ocupă poziţia a patra în lume şi primul loc în Europa după viteza medie a conexiunilor la internet, jumătate dintre români nu au acces la internet. Nu mai vorbim despre faptul că există sate în România care nici măcar nu sunt electrificate. Poştaşul, care aduce ziarul zi de zi, este singurul care le asigură, cât de cât, contactul cu noutăţile din societate. Iar aria de acoperire geografică a internetului şi preţurile nu sunt singurele probleme. "Preţurile sunt cele mai mici din Europa, dar nu preţul este cel care îi determină pe oameni să nu acceseze internetul, ci mai degrabă lipsa computerelor", a declarat miercuri, 9 noiembrie, Iosif Popa, consilier al preşedintelui Autorităţii de reglementare în comunicaţii (ANCOM), în cadrul conferinţei INET pe tema accesului şi libertăţii pe internet, organizată de Internet Society.

Analizând situaţia din punct de vedere al dezvoltării tehnologice actuale, digitalizarea presei îi defavorizează în primul rând pe membrii societăţii româneşti tradiţionale, adresându-se exclusiv utilizatorilor de internet.

Părintele consilier patriarhal Nicolae Dascălu, directorul Centrului de Presă Basilica al Patriarhiei Române, este de părere că tranziţia de la presa scrisă la presa digitală nu este doar o chestiune de tehnologie, ci şi una de mentalitate: "Ediţiile online ale ziarelor au apărut, mai întâi, ca o prelungire în mediile virtuale a mesajului tipărit (text şi imagini). Într-o altă etapă, mai ales în ţările unde internetul a devenit o cale uzuală de comunicare în societate (în particular pe continentul nord-american şi în Europa Occidentală), ediţiile digitale s-au adaptat publicului-ţintă, utilizator de computere clasice, de Ipad-uri sau de alte forme noi de lectură rapidă în reţea. Nu trebuie neglijate nici aspectele financiare, pentru că presa online aduce importante economii pentru instituţiile de presă (la cheltuielile de tipărire şi de distribuţie a publicaţiilor scrise). Dar tranziţia de la presa scrisă la presa digitală nu este doar o chestiune de tehnologie, ci şi una de mentalitate. Dacă tinerii alfabetizaţi digital de la vârste fragede preferă ecranul calculatorului pentru revista presei, generaţiile mature pot renunţa cu greu la "ritualul de dimineaţă": drumul până la chioşcul din colţ pentru a-şi cumpăra ziarul preferat, cafeaua care aşteaptă să fie savurată în timpul lecturii fiecărei pagini, cu foşnetul paginilor de hârtie şi mirosul de cerneală proaspăt uscată etc."

În locul acestor tabieturi, ziarele online vin pentru cei care se pot adapta cu beneficii importante. "În ceea ce priveşte avantajele ziarelor online, viteza mai mare de transmitere a informaţiilor ar fi singurul beneficiu mai important. Ar mai fi, desigur, un beneficiu, dar de care încă nu se profită, şi anume acela de a face un reportaj multimedia, prin care textul poate fi însoţit de materiale video, foto şi audio, ceea ce într-o ediţie tipărită nu poţi avea", ne-a declarat Tiberiu Lovin, coordonatorul publicaţiei online reportervirtual.ro.

Reducerea costurilor, a personalului… şi a calităţii

Chiar dacă, analizate separat, ziarele tipărite şi cele online prezintă avantaje şi dezavantaje în egală măsură, separarea lor bruscă influenţează în mod direct raportul calitate - cantitate în ceea ce priveşte materialele de presă. "Principalul beneficiu al trecerii unui ziar pe online se referă, în primul rând, la reducerea costurilor. Multe ziare considerate mari au făcut acest lucru; criza a afectat grav conturile finanţatorilor, care au fost nevoiţi să facă nişte sacrificii: restrângerea de personal şi trecerea pe online, dar odată cu acestea s-a redus, în mod evident, şi calitatea materialelor de presă, pentru că acum ziarele vor să facă mult mai multe ştiri ca înainte, dar cu un personal redus. În felul acesta, ziarele online au ajuns să fie un fel de maşină xerox virtuală, care copiază majoritatea ştirilor de pe agenţii, de la televizor, de la radio, de multe ori fără a se cita sursa; toate ziarele online au aceleaşi informaţii pe care le găsim pe toate site-urile. Jurnaliştii trebuie să fie tot timpul conectaţi la realitate, dar, fiind foarte puţini oameni, ei nu mai merg pe teren, iar realitatea pe care o difuzează este cea virtuală, deoarece fac toată munca din faţa monitorului. Ei nu mai au cum să meargă pe teren pentru că trebuie să menţină traficul pe site, deoarece ziarele online sunt plătite în funcţie de trafic. Orice agenţie de publicitate când vine să dezvolte o campanie pe un site, întreabă de trafic. În funcţie de acesta, îţi oferă un preţ mai mic sau mai mare pentru o reclamă. În interesul de a menţine sau de a creşte traficul site-ului, jurnaliştii online se concentrează mai mult pe ştiri şi pe fapt divers şi nu mai publică articole aparţinând celorlalte genuri jurnalistice: reportaj, anchetă, interviu, care formau, pe vremuri, coloana vertebrală a ziarului", spune Tiberiu Lovin.

Şansele noastre

Criza financiară pe care o traversăm este, fără îndoială, unul din principalele motive pentru care ziarele trec pe online. Evaluând modul în care "evoluează" situaţia economică a ţării, termenul prezis de Fracis Gurry pare exprimat poate cu prea multă indulgenţă. "Cred că în România, dispariţia presei scrise se va întâmpla mai înainte de 2040, probabil până în 2020. Vor rezista în continuare revistele şi ziarele de nişă (n.r.: cele specializate pe anumite domenii: medicină, gastronomie, modă, educaţie, cultură, religie etc.), pentru că acolo se găsesc materiale specifice publicului-ţintă ales de publicaţia respectivă. Conţin unele informaţii interesante pe care nu le găseşti în toate ziarele şi ai mai multă încredere în ceea ce apare pe print pentru că de obicei sunt opinii avizate. "Ziarul Lumina", de exemplu, având în vedere că este un ziar de nişă, destinat publicului religios, pentru că este difuzat într-un mediu în care oamenii au încredere, cred că are şanse să reziste pe print cel puţin 20-30 de ani, dar are nevoie să ofere oamenilor, în continuare, informaţia şi pe online", este de părere Tiberiu Lovin.