Alimentaţia în osteoporoză

Osteoporoza este o boală sistemică, caracterizată prin reducerea masei osoase, cu deteriorarea arhitecturii osoase şi creşterea riscului pentru fracturi. Osteoporoza este o problemă majoră de sănătate publică, cu o incidenţă net crescută la vârstnici şi, îndeosebi, la femei.

Mărimea masei osoase maxime este determinată de factori de mediu, alimentaţie, activitate fizică, greutate corporală, vârstă, factori endocrinologici, genetici. Ţesutul osos suferă o modelare continuă, osul fiind reînnoit în permanenţă. Sănătatea sistemului osos începe încă din viaţa intrauterină şi se continuă, apoi, în perioada de sugar, copil, adolescent, perioadă extrem de critică, deoarece nivelul maxim al densităţii osoase se atinge în jurul vârstei de 30-35 ani (femeile au o masă osoasă cu 30-50% mai mică faţă de cea a bărbaţilor), după care scade într-un ritm mai accentuat sau mai scăzut. Printr-un stil de viaţă sănătos, ce include o alimentaţie corectă, echilibrată, diversificată, o activitate fizică constantă, cu evitarea exceselor şi toxicelor, se poate crea şi menţine o stare de sănătate optimă a sistemului osos, până la vârste înaintate.

Calciul deţine un loc primordial în obţinerea acestui deziderat. Calciul este absorbit pe două căi, difuzie pasivă şi transport activ, acestea fiind reglate prin mecanisme metabolice complexe. Pentru ca organismul să poată folosi calciul din alimente şi/sau suplimente alimentare, acesta trebuie să se afle în forme organice şi în anumite raporturi faţă de alte minerale şi nutrienţi. Astfel, raportul optim dintre calciu şi fosfor trebuie să fie de 4:1, iar raportul calciu/proteine este de aproximativ 20. Când fosforul se găseşte în cantitate mai mare faţă de raportul optim, împiedică absorbţia calciului, dar, în acelaşi timp, blochează şi absorbţia magneziului, esenţial şi el pentru metabolismul osos.

Astăzi, dieta modernă, cu alimente procesate, furnizează constant cantităţi mult mai mari de fosfor, dezechilibrând balanţa celor două minerale şi având ca efect eliminarea calciului din oase. Pentru fixarea calciului sunt necesare: vitaminele (D, A, C şi K), acizii graşi esenţiali cu lanţ de carbon lung din uleiul de peşte şi din peşte, alte microelemente: zincul, cuprul, siliciul, fluorul, manganul, borul, fierul, izoflavonele (în special fitoestrogenii din soia, care inhibă resorbţia osoasă).

Alimente şi suplimente alimentare recomandate

- lactatele proaspete, fermentate (iaurt natur), bogate în calciu (190 mg/100 g), cu înaltă biodisponibilitate, dar şi cu conţinut de lactobacili şi bifidobacterii cu acţiune imunomodulatoare, de reglare a microflorei intestinale, asanare de metaboliţi toxici, carcinogeni;

- laptele fluid va fi consumat în cantităţi reduse, deoarece proteinele din lapte acidifică mediul intern şi, uneori, sunt alergene pentru unele persoane, lactoza este absorbită dificil, antrenând şi o absorbţie scăzută de calciu, raportul calciu/fosfor este dezechilibrat în favoarea fosforului;

- peştele gras, oceanic (macrou, hering, somon, sardele) conţine cantităţi apreciabile de calciu cu înaltă biodisponibilitate (100-130 mg/100 g), dar şi vitamina D şi acizi graşi esenţiali cu lanţ de carbon lung. Aceştia din urmă au şi un rol important în diminuarea inflamaţiilor şi corectarea dislipidemiilor;

- carnea slabă, ouăle, peştele, conţin proteine cu valoare biologică ridicată. Nu trebuie să depăşescă însă 0,8-1 g proteină/kg corp/zi, în caz contrar, modifică echilibrul acido-bazic, crescând calciuria;

- soia: proteina din soia, faţă de cea animală, are un efect neglijabil în eliminarea, pe cale urinară, a calciului;

- pâinea, pâinea de secară, cerealele integrale minimal procesate, fără glazuri, sunt surse de magneziu, fier, fibre, vitamine;

- nucile, alunele, migdalele sunt surse de proteine vegetale valoroase, minerale, acizi graşi esenţiali;

- bananele, prunele conţin potasiu şi magneziu, reechilibrând balanţele Ca/P/Mg/K;

- suplimentele alimentare de calciu şi vitamine; sunt mai utile cele care conţin calciu chelat, citrat de calciu, calciu marin (corali). Atenţie însă la suplimentele pe bază de dolomită, scoici, oase, care pot fi contaminate cu metale grele toxice (mercur, plumb, arsenic, cadmiu).

Ca o recomandare generală, vor fi preferate alimentele proaspete, cât mai puţin prelucrate industrial, legumele şi fructele crude, în contextul unei diete variate.

Alimente nerecomandate

- băuturile care conţin cola, bogate în fosfor şi cofeină, determinând accelerarea pierderii de calciu la adulţi, iar la copii şi adolescenţi scade rata fixării calciului;

- cafeaua, care, prin cafeină, reduce semnificativ absorbţia calciului;

- sarea de bucătarie (peste 6 g/zi) scade absorbţia şi creşte excreţia calciului;

- mezelurile, cârnaţii, pateurile, conservele din carne, care conţin fosfaţi, ce accentuează pierderea calciului şi acidifică mediul intern, grăsimi saturate, conservanţi, nitriţi, care generează metaboliţi toxici;

- brânzeturile topite, cu săruri de fosfor - surse importante de fosfor;

- alimentele prăjite, care conţin grăsimi peroxidate, periculoase pentru sănătatea oaselor şi articulaţiilor, sporind riscul apariţiei osteoartritei;

- vegetalele bogate în oxalaţi (spanac, sfeclă, rubarbă, măcriş) reduc absorbţia calciului;

- pâinea fără drojdie şi excesul de fibră alimentară, care conţin cantităţi mari de fitaţi, ce se combină cu calciul, reducând absorbţia acestuia;

- consumul de alcool, fumatul, drogurile, contribuie la reducerea densităţii osoase.