Apele minerale stimulează circulaţia arterială a diabeticilor

Diabetul zaharat reprezintă o perturbare a preluării glucidelor din alimente până la energie de către insulina produsă de pancreas. Glucoza rămasă în sânge, nefolosită, devine toxică şi atacă brutal, dar, de obicei, lent toate ţesuturile şi organele, dând complicaţii cardiovasculare, renale, osteoarticulare, dermatologice, oculare. În aceste cazuri, este indicată terapia cu ape minerale, care are rolul de a stimula circulaţia sângelui şi de a normaliza funcţiile organismului.

Tratamentul balneoclimateric asociat cu hidro-termo-electroterapie ocupă un loc adjuvant, în prezent, dar asta din cauza nerecunoaşterii şi nerecomandării lui de către cadrele medicale, ceea ce face ca aceste metode să fie cu atât mai puţin cunoscute şi folosite de bolnavi. Apele minerale brute normalizează funcţiunea ficatului, bilei, pancreasului şi, în general, digestia, ameliorează excreţia renală, echilibrează tulburările hidroelectrolitice, normalizează flora microbiană din tubul digestiv şi de pe piele şi creşte rezistenţa organismului la infecţii generale şi locale.

În aplicaţii externe, aceste ape minerale stimulează circulaţia arterială şi venoasă, precum şi tulburările neurologice de la membre, unde gangrena şi ulceraţiile ameninţă permanent. Complicaţiile reumatismale frecvent întâlnite la diabetici, resimţite precoce şi mult mai rebele la tratament, pot fi ţinute în frâu cu acest arsenal terapeutic. Trebuie luat în calcul şi efectul relaxant la nivelul psihicului, care se obţine în staţiunile balneo-climaterice, stresul constituind un factor declanşator al diabetului.

Renumite sunt staţiunile Ciunget, Bodoc, Tinca, pentru apele alcaline carbogazoase, alcaline clorurate la Sângeorz, sulfuroase la Olăneşti, Călimăneşti, sulfurate, calcice la Govora, Nicolina şi carbogazoase la Vatra Dornei şi Covasna.

Hidro-termo-electroterapia şi masajul sunt metode care pot fi găsite în orice servicii de balneofizioterapie din localităţi mai mari sau mai mici, ce pot fi folosite trimestrial.

Singura condiţie pusă bolnavului pentru tratamentele de mai sus este ca diabeticul să fie bine echilibrat, tratamentul să fie clar precizat şi să nu existe complicaţii prea importante.

Având în vedere că un bolnav vechi de diabet prezintă cel puţin patru-cinci complicaţii ce afectează diverse organe şi aparate, el ar trebui să înghită tot atâtea feluri de medicamente. La un moment dat zecile de medicamente sunt încurcate, abandonate de bolnavi din diverse motive, boala erodând ireversibil sănătatea. Acest lucru ar putea fi evitat printr-o cunoaştere de către cadre medicale şi bolnavi a valorii reale a factorilor naturali de cură, a farmaciei verzi şi prin utilizarea lor corectă.