Fructele călugărului (sau para călugărului) sunt mici, verzi şi se aseamănă cu nişte tărtăcuțe sau cu pepenele galben. Provin din Asia de Sud-Est și erau folosite încă din secolul al XIII-lea. Nu se
Scoarţa de salcie, „aspirina“ naturală
Efectele curative ale salciei sunt foarte interesante, dat fiind că această plantă creşte în apă, dar are acţiuni în combaterea bolilor produse de excesul de umiditate (reumatisme, artroze, dureri articulare).
În fitoterapie sunt utilizate scoarţa ramurilor tinere de doi-trei ani (Cortex Salicis), care se recoltează în lunile martie-mai, când seva abundentă permite desprinderea uşoară a cojii, sub formă de fâşii sau jgheaburi, frunzele (care se recoltează manual şi se usucă în straturi subţiri) şi mâţişorii (se recoltează în timpul înfloririi). Datorită compuşilor de natură salicilică, scoarţa de salcie asigură efecte deosebite în dureri reumatice, dureri de cap, fiind considerată aspirină naturală. Principalele afecţiuni ce pot fi combătute cu ajutorul preparatelor din salcie sunt: - reumatism articular, poliartroze, articulaţii dureroase, spondiloză anchilozantă, gută; - nevralgii, neurastenii, insomnii, teamă, stări de tristeţe, anxietate, dureri musculare, cefalee; - stări febrile, gripă, răceală, guturai, rinită; - hiperaciditate gastrică, indigestii, colite, litiază biliară; - la bărbaţii de peste 50 de ani preîntâmpină infarctul miocardic. Tratamentele externe sunt indicate pentru efectele benefice în: - ulceraţii cutanate, eczeme, degerături, bătături, cicatrizarea rănilor purulente, transpiraţii excesive la picioare; - stomatite. Forme de utilizare: r decoct din 10 g de scoarţă mărunţită în 200 ml de apă rece; se fierbe cinci minute, se infuzează 10 minute, se îndulceşte cu miere şi se iau 3-4 linguri pe zi, între mese, cu efecte astringente, antifebrile, antinevralgice şi antireumatice, acţionând în nevralgii, stări depresive, insomnii, hemoragii interne, febră, răceli, diaree, reumatism şi dureri de spate; - pulbere din scoarţă măcinată: 2 g de miere, luate înainte de mese, de trei ori pe zi, cu acţiune febrifugă; - tinctură din o parte scoarţă măcinată şi trei părţi alcool 40%, din care se consumă câte 10-30 g pe zi, înainte de mese; - vin de salcie, preparat din 50 g scoarţă, care se macerează timp de 15 zile într-un litru de vin alb; se bea câte un pahar înainte de mese. - în uz extern, scoarţa este utilizată pentru băile generale, băile de şezut şi comprese cu decoct, pentru tratarea plăgilor purulente, a ulceraţiilor pielii, a rahitismului, având efecte cicatrizante, antiseptice, coagulante şi hemostatice; - gargara cu decot concentrat sau cu oţet de scoarţă diluat este benefică în afecţiuni ale gurii şi gâtului; - cenuşa din lemn de salcie, amestecată cu oţet, se aplică pe negi şi bătături, în pansament, sub leucoplast.