Semnele îmbătrânirii

Din punct de vedere medical, bătrâneţea este o stare normală, care se caracterizează prin scăderea tuturor funcţiilor, mai mult sau mai puţin sesizabil. Astfel, vederea şi auzul sunt mai slabe, organele interne prezintă o rezistenţă mult mai redusă la suprasolicitare, încât a bea, a mânca, a urca şi a coborî sau a căra greutăţi reprezintă adevărate poveri. Aceste semne fac parte din tabloul unei bătrâneţi normale, însă, pentru o bună stare de sănătate, persoanele în cauză trebuie să fie atente la ce mănâncă, la efortul pe care îl depun şi să pună accent pe cât mai multă mişcare.

Pe acest fond, de slăbire a rezistenţei organismului, apar şi bolile, mai neînsemnate sau mai grave, mai scurte sau de mai lungă durată, care fac ca omul să depindă întotdeauna de cineva. Astfel, el trebuie ajutat să meargă la cumpărături, să-şi gătească mâncarea sau chiar să fie servit, să se îmbrace sau să fie îngrijit ca un copil, să fie păzit să nu cadă, să nu se rătăcească.

Pentru toate aceste obligaţii strict necesare unor bătrâneţi liniştite este nevoie de resurse materiale şi umane ce nu se pot improviza pe moment. Desigur, copiii trebuie să constituie primul şi cel mai important sprijin al unor bătrâneţi normale, dacă aceştia sunt educaţi şi ajutaţi în acest spirit, la vremea lor. Societatea trebuie şi ea să se pregătească cu mai multe instituţii pentru bătrânii înaintaţi în vârstă şi singuri.

Primele semne ale îmbătrânirii le dă inima, care bate aritmic, cu forţă tot mai slabă şi ineficientă. Acum apar cardiopatia ischemică sau insuficienţa cardiacă, dar şi arteritele şi varicele. Plămânii se fibrozează, pierzându-şi elasticitatea anterioară, astfel încât, la cele mai mici eforturi, bătrânii gâfâie, răcesc mai uşor şi tuşesc chiar dacă nu sunt fumători.

Aparatul locomotor nu-şi mai "slujeşte stăpânul" cum trebuie. Genunchii, gleznele şi şoldurile duc, în general la mobilizare şi viteză de deplasare, însă, în cazul bătrânilor, la un moment dat devine o problemă chiar şi statul în picioare.

Nu este uitat de bătrâneţe nici creierul, ale cărui vase de sânge, ca şi în cazul inimii sau al ochilor, se obstruează şi nu mai hrănesc cum trebuie ţesutul nervos. De asemenea, puterea de concentrare şi gândire scad progresiv.

Pentru asigurarea unei bune stări de sănătate a organismului, în ciuda semnelor date de îmbătrânire, programul de culcare şi trezire al vârstnicilor trebuie să fie riguros respectat, pentru că acesta ordonează funcţionarea ritmică a tuturor organelor şi aparatelor. Este indicată şi activitatea fizică lucrativă, de preferat în mijlocul naturii, apropiată de programul de muncă de opt ore sau un sport dinamic. O drumeţie care consumă energia aduce un somn odihnitor, pune în mişcare şi întreţine buna funcţionare a aparatului locomotor.