Televizorul, exclus copiilor sub doi ani

Un studiu recent arată că în cazul a 90% dintre copiii de 2-3 ani care sunt diagnosticaţi cu întârziere în dezvoltare, cu ADHD sau cu o formă de autism, factorul declanşator este vizionarea excesivă, peste 4-5 ore pe zi, a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală. Două asociaţii au lansat campania „Stop Autism Virtual”, prin care se dorește evidențierea impactului negativ al consumului de mediu virtual asupra copiilor cu vârste de sub 3 ani.

Asociaţia pentru Sănătate Mintală a Copilului şi Fundaţia Copii în Dificultate - România au lansat campania „Stop Autism Virtual”, care urmăreşte reducerea numărului copiilor cu vârste sub 3 ani diagnosticați cu întârziere în dezvoltarea psihomotrică, în apariţia şi dezvoltarea limbajului, cu tulburare de comportament şi, mai grav, cu ADHD sau autism, cauzate de vizionarea excesivă (peste 4-5 ore/zi) a programelor TV sau de folosirea mobilului, tabletei, calculatorului în perioada de vârstă sub 3 ani.

„La peste 90% din cazurile de copii cu vârste cuprinse între 2 şi 3 ani diagnosticaţi de medicii neuropsihiatri cu tulburări din spectrul autist, majoritatea specialiştilor din domeniul autismului asociază ca factor declanşator al acestor tulburări vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitate virtuală. Este vorba în special de cazurile în care vizionarea TV reprezintă în medie peste 5 ore/zi şi în unele situaţii chiar peste 10 ore/zi la copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 2 ani”, a declarat Marius Teodor Zamfir, coordonatorul Fundaţiei Copii în Dificultate - Centrul pentru copii cu autism, citat de Mediafax. Dacă aparent 5 ore pe zi de vizionare ar trebui „să nu fie” un fapt îngrijorător, în cazul copiilor şi mai ales al celor mai mici de 2 ani, „consumul TV este foarte dăunător, ajungându-se în majoritatea cazurilor la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psihomotrică, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi mai grav de ADHD sau chiar de autism, atenționează Marius Zamfir.

Potrivit acestuia, simptomele „autismului virtual” sunt identice cu cele ale autismului clasic. „L-am numit autism pentru că are simp­tomele specifice copiilor cu autism. Simptome perfect identice. Simp­tomele autismului sunt lipsa reciprocităţii sociale, lipsa contactului vizual, lipsa dezvoltării limbajului, lipsa jocului şi mai ales a jocului social, de rol, în care copilul se preface că este ceva sau că face ceva, şi jocurile stereotipe şi repetitive”, a afirmat psihologul.

El a arătat că, în 90% din cazurile sale, părinţii copiilor spun că micuţii se uită la televizor 4-5 ore pe zi. „Acesta este un fenomen de care eu mă lovesc în peste 90% din cazurile noi. În momentul în care un părinte mă sună că are o problemă cu copilul, prima întrebare pe care i-o pun este cât a stat copilul în mediul virtual în perioada până la vârsta de 2 ani. La peste 90% din cazuri părinţii îmi spun peste 4-5 ore. Televizorul poate fi factor declanşator sau factor agravant. Diferenţa dintre autismul clasic şi cel virtual este că, în cazul autismului clasic vorbim despre o distrugere şi o nedezvoltare neurologică cauzată de factori biologici. În general, distrugerea este ireversibilă. În cazul autismului virtual este vorba despre nestimulare, nedezvoltare corespunzătoare şi a ariilor neuronale, iar copilul se reface repede”, a explicat Zamfir.

În anul 2008, Academia Americană de Pediatrie a recomandat ca accesul la tehnologiile şi dispozitivele multimedia pentru copiii sub 2 ani să fie restricţionat complet, pentru cei cu vârste între 3 şi 6 ani, să fie limitat la maximum o oră pe zi, iar în cazul celor între 6 şi 12 ani să vizualizeze programele TV maximum două ore pe zi.