Nimic nu mărturisește parcă mai convingător despre taină decât varul imaculat al unei vechi biserici româneşti. El conservă în lumina lui o respirare, o clipă de veşnicie, pe care noi, fiinţe trecătoare prin lume, o plinim prin propriile noastre mirări. Biserica din satul ilfovean Bălteni, comuna Periş, Protopopiatul Ilfov Nord, din Arhiepiscopia Bucureştilor, ne propune o emoţionantă reîntâlnire cu legenda și istoria și o meditaţie despre adâncimea... albului.
Nimic nu mărturiseşte parcă mai convingător despre taină decât varul unei vechi biserici româneşti. El conservă în limpezimea lui o respirare, o clipă de veşnicie, pe care noi, fiinţe trecătoare prin această lume, o plinim prin propriile noastre mirări. Biserica din satul Bălteni, comuna Periş, Protopopiatul Ilfov Nord, din Arhiepiscopia Bucureştilor, ne propune o emoţionantă meditaţie despre adâncimea... albului. Ochiul nu se simte văduvit de lipsa frescei, ci, dimpotrivă, descoperă în var câtă frumuseţe este întrupată în nevăzut.
La aproape trei kilometri de Periş, în inima a ceea ce a mai rămas din vestiţii Codri ai Vlăsiei, se află satul Bălteni. Aşezarea formată din nu mai mult de 150 de case este apărată de jur împrejur de bălţi, smârcuri şi păpuriş. La capătul unei ulicioare care porneşte din strada principală, chiar pe malul unui ochi de apă, se înalţă Biserica "Sfântul Nicolae" a fostului Schit Bălteni.
Pe locul unui schit mai vechi devastat de tătarii năvălitori de la 1602 şi înconjurat de pădurea Cocioc din codrii Vlăsiei de lângă Perişul Ilfovului, pe la 1626, stăpânul satului Bălteni, marele vornic
