Viața spirituală a omului credincios se hrănește din relația personală cu Dumnezeu, dar această relație nu poate fi trăită în izolare, ci în comuniune cu ceilalți membri ai Bisericii. Participarea la sfintele slujbe nu este doar o practică religioasă exterioară, ci un act profund de comuniune, de creștere în credință și de deschidere față de lucrarea harului divin. Împreună cu rugăciunea și cu trăirea credinței în fiecare zi, participarea la viața liturgică a Bisericii devine fundamentul unei vieți creștine autentice.



