Sfintele slujbe din zilele de rând - inima Postului Mare (II)

Citește și: Sfintele slujbe din zilele de rând - inima Postului Mare (I)

În Postul Mare, Utrenia începe întotdeauna cu rugăciunile începătoare, chiar dacă s-au mai spus o dată, la Miezonoptică. Prima parte a slujbei este lipsită de orice strălucire și se face în tăcere profundă, cu atenția la cei șase psalmi „ai judecății”. În timpul acestor psalmi nu se fac mișcări în biserică, nici închinăciuni, ci cu toții stăm nemișcați, ca și cum am sta în fața Dreptului Judecător. Acești psalmi transmit starea sufletului care se simte părăsit de Dumnezeu și de oameni, fiind împresurat de spinii păcatelor, singura lui nădejde fiind rugăciunea și năzuința către cele cerești. În timpul acestor psalmi, preotul citește 12 rugăciuni de dimineață, prin care cere de la Dumnezeu binecuvântare și ajutor pentru ziua care începe. După Ectenia Mare se cântă la strană Aliluia, cântare specifică zilelor de rând din Postul Mare, la care se adaugă trei cântări închinate Sfintei Treimi. Apoi se citesc trei catisme din Psaltire, spre deosebire de restul anului, când se citesc de regulă numai două. Tipicul prevede și unele fragmente de lecturi ascetice care se inserează în prima parte a Utreniei, dar și la Ceasuri. Acestea sunt extrase din scrierile Sfântului Efrem Sirul, din Lavsaikon (Viețile asceților), Sinaxar, de la Sfântul Teodor Studitul, precum și din celebra Scară a Sfântului Ioan Sinaitul. Uneori se citesc și lecturi mai solemne și teologice, cum sunt cele patristice, mai ales în zilele deosebite. Chiar dacă lipsește o carte care să adune la un loc aceste fragmente de la Sfinții Părinți, cu precizarea clară a locului și timpului citirii lor, totuși mai sunt și astăzi locuri unde se pun lecturile respective, cu o oarecare greutate, e adevărat, pentru că trebuie căutate și selectate, însă acolo unde se citesc, scrierile ascetice și patristice încurajează la nevoință și pricinuiesc cugetări sfinte și sfințitoare.

După citirea Psaltirii, preotul rostește o rugăciune specială, asemănătoare cu cea de la Litie, apoi se citesc Canoanele zilei. Acum se combină slujbele din trei cărți: Triod, Minei și Psaltire. Din Triod se pune tricântarea zilei, din Minei canonul sau canoanele zilei, iar din Psaltire ceva ce se pune numai în Postul Mare, anume cele nouă cântări biblice, cunoscute sub numele de „Cântările lui Moise”. Ele se armonizează după o anumită rânduială, dând acestei părți a Utreniei un aspect cu adevărat impresionant. După Cântarea a șasea avem obișnuitul Sinaxar, cu pomenirea sfinților zilei și cu citirea vieților lor, urmând ca înainte de Cântarea a nouă să o cinstim pe „Maica Luminii”, prin cunoscuta cântare „Ceea ce ești mai cinstită”. După Canoane avem prima rugăciune care amintește de lumină, așa-nu­­mita Luminândă. În Postul Mare avem câte o luminândă pentru fiecare glas săptămânal, iar textul lor vorbește nu doar despre lumina soarelui, care apare acum pe cer, ci mai degrabă despre lumina din inimi, adică prezența lui Dumnezeu din viața noastră, care ne ajută să umblăm ca fii ai luminii (Efeseni 5, 8). Citim apoi psalmii laudelor, după care Doxologia zilelor de rând, mulțumind „Celui ce ne-a arătat lumina”. După Ectenie, cântăm, ca la Vecernie, Stihoavna zilei, din Triod, alternată cu stihuri din Psaltire care vorbesc despre tot, despre lumină și despre timpul dimineții. Rugăciunea „Bine este a ne mărturisi...” se rostește de două ori, cu metanii, apoi rugăciunea aceasta deosebită prin care cei ­care stau în biserică se uimesc de atmosfe­ra cerească prezentă în lăcașul de cult: „În biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare...”. Utrenia se încheie cu rugăciunea „Împărate ceresc, pe binecredinciosul nostru popor ocrotește-l” și cu nelipsita rugăciune a Sfântului Efrem, pe care o vom întâlni și la cele patru ceasuri care punctează timpul liturgic.

Ceasul Întâi

Ceasul Întâi este echivalentul orei 6:00 dimineața. Este timpul în care, după tradiție, Mântuitorul a fost judecat și trimis la răstignire. Tematica rugăciunilor și a psalmilor este aceeași ca la slujba Utreniei, respectiv luminarea sufletului, înălțarea rugăciunii de dimineață și îndreptarea pașilor spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu în ziua care tocmai începe. În Postul Mare se pune de regulă și câte o catismă din Psaltire la fiecare ceas, pentru ca astfel să se citească toți psalmii de două ori pe săptămână.

Ceasul al treilea

Ceasul al treilea este închinat mai ales Sfântului Duh, care în acest timp (ora 9:00 dimineața) S-a pogorât peste Sfinții Apostoli la ­Cincizecime. Cei trei psalmi vorbesc despre lupta omului cu vrăjmașii ne­văzuți și cu propriile păcate, rugând pe Domnul Iisus și pe Duhul cel Sfânt să dăruiască „grabnică și tare mângâiere” atunci când se mâhnesc duhurile noastre. Acest ceas este și o rugăciune pentru Biserică, rugând pe Hristos să aibă grijă de comunitatea euharistică născută la Rusalii, în ceasul al treilea, și să trimită întotdeauna pe Duhul Său cel Sfânt ca „să vindece pe cele neputincioase și pe cele cu lipsă să le plinească”. 

Ceasul al șaselea

Acest ceas este dedicat răstignirii Mântuitorului, care a avut loc în mijlocul zilei, în jurul orei 12:00. Psalmii de acum vorbesc despre împresurarea omului din toate părțile de vrăjmași de tot felul, dar mai ales de „diavolul ce bântuie întru amiază”, adică de duhul akediei, al plictiselii, sau al depresiei. Rugăciunile de acum vorbesc despre marea răscumpărare pe care a făcut-o Domnul Hristos la Golgota, rugându-L ca să „rupă zapisul greșelilor noastre” precum a pironit pe Cruce păcatul „cel cu îndrăzneală făcut de Adam în Rai”. 

Ceasul al nouălea

În acest ceas, în jurul orei 15:00, Mântuitorul Și-a dat duhul pe Cruce. Cele grele au trecut, răscumpărarea a fost înfăptuită, de acum Domnul Se va duce în iad ca să elibereze pe cei care erau osândiți acolo de demult. Psalmii ceasului al nouălea vorbesc despre odihnă, despre locuirea în „curțile Domnului”, despre „iertarea robimei lui Iacob” și despre „venirea tuturor neamurilor care se vor închina înaintea Lui”. Domnul, Cel care în ceasul al nouălea „cu trupul moarte a gustat”,  este rugat să „omoare cugetul trupului nostru”, adică pornirile rele din mădularele nestăpânite și doritoare de păcat, pentru ca astfel, „lepădând pe omul cel vechi întru cel nou să ne îmbrăcăm”. 

Obednița

Imediat după rugăciunea Ceasului al noulea se cântă Fericirile, combinate cu rugăciunea tâlharului „Pomenește-ne pe noi Doam­ne...” și cu metanii. Această slujbă are multe elemente din Sfânta Liturghie, pentru că sunt acei psalmi specifici, Fericirile, Crezul, Tatăl nostru și Fie numele Domnului binecuvântat. În restul anului, la mănăstirile unde nu se face Sfânta Liturghie zilnic, la această slujbă pot fi citite Apostolul și Evanghelia zilei. După rugăciunea Sfântului Efrem, imediat se intră în Vecernie și astfel se ia de la capăt acest urcuș spre înviere, treaptă cu treaptă, zi după zi, până la Marea Sărbătoare Pascală, dar și mai departe, în călătoria spre Veșnicie, spre acel Veac al Optulea, unde nu vor mai fi ceasuri, nopți, seri și dimineți, ci numai „ziua cea neînserată a Împărăției Sale”.