Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
Fapte 12, 12-17
În zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau. Și, bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică, cu numele Rodi, s-a dus să asculte. Și, recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis ușa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porții. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit! Dar ea stăruia că este așa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui! Dar Petru bătea mereu în poartă. Și, deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți. Și, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților! Și, ieșind, s-a dus în alt loc.