În universul concentraționar românesc de la mijlocul veacului trecut, aproape trei milioane de deținuți, mulți dintre ei știuți sau neștiuți, candidați la sfințenie, au devenit adevărați magi ai dorului.
Fapte 12, 12-17
În zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau. Și, bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică, cu numele Rodi, s-a dus să asculte. Și, recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis ușa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porții. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit! Dar ea stăruia că este așa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui! Dar Petru bătea mereu în poartă. Și, deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți. Și, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților! Și, ieșind, s-a dus în alt loc.








