Anul 2024, dedicat în Patriarhia Română pastorației și îngrijirii bolnavilor și Sfinților tămăduitori fără de arginți, ne-a oferit prilejul redescoperirii importanței unei lucrări mari și sfinte, aceea
19 Noi, 2024
Fapte 18, 22-28
În zilele acelea, Pavel, coborându-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim) și, îmbrățișând Biserica, a coborât la Antiohia. Și, stând acolo câtva timp, a plecat, străbătând pe rând ținutul Galatiei și Frigia, întărind pe toți ucenicii; iar un iudeu, cu numele Apolo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, puternic fiind în Scripturi, a sosit la Efes. Acesta era învățat în calea Domnului și, arzând cu duhul, grăia și învăța drept cele despre Iisus, cunoscând numai botezul lui Ioan. Și el a început să vorbească, fără sfială, în sinagogă. Auzindu-l, Priscila și Acvila l-au luat cu ei și i-au arătat, mai cu de-amănuntul, calea lui Dumnezeu. Și, voind el să treacă în Ahaia, l-au îndemnat frații și au scris ucenicilor să-l primească. Și, sosind (în Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezuseră; căci, cu tărie și în fața tuturor, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.
