În universul concentraționar românesc de la mijlocul veacului trecut, aproape trei milioane de deținuți, mulți dintre ei știuți sau neștiuți, candidați la sfințenie, au devenit adevărați magi ai dorului.
Fapte 18, 22-28
În zilele acelea, Pavel, coborându-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim) și, îmbrățișând Biserica, a coborât la Antiohia. Și, stând acolo câtva timp, a plecat, străbătând pe rând ținutul Galatiei și Frigia, întărind pe toți ucenicii; iar un iudeu, cu numele Apolo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, puternic fiind în Scripturi, a sosit la Efes. Acesta era învățat în calea Domnului și, arzând cu duhul, grăia și învăța drept cele despre Iisus, cunoscând numai botezul lui Ioan. Și el a început să vorbească, fără sfială, în sinagogă. Auzindu-l, Priscila și Acvila l-au luat cu ei și i-au arătat, mai cu de-amănuntul, calea lui Dumnezeu. Și, voind el să treacă în Ahaia, l-au îndemnat frații și au scris ucenicilor să-l primească. Și, sosind (în Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezuseră; căci, cu tărie și în fața tuturor, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.








