Filipeni 4, 10-23

Fraților, m-am bucurat mult în Domnul, că a înflorit iarăși purtarea voastră de grijă pentru mine, precum o și aveați, dar v-a lipsit prilejul. N-o spun ca și cum aș duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Știu să fiu și smerit, știu să am și de prisos; în orice și în toate m-am învățat să fiu și sătul și flămând, și în belșug și în lipsă. Toate le pot întru Hristos, Care mă întărește. Însă bine ați făcut că ați împărtășit cu mine necazul. Doar și voi știți, filipenilor, că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nici o Biserică nu s-a unit cu mine, când era vorba de dat și de primit, decât voi singuri. Pentru că și în Tesalonic, o dată și a doua oară, mi-ați trimis ca să am cele trebuincioase. Nu că doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisosește, în folosul vostru. Am de toate și am și de prisos; m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-ați trimis, miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bine-plăcută lui Dumnezeu. Iar Dumnezeul meu să împlinească toată lipsa voastră după bogăția Sa, cu slavă, întru Hristos Iisus. Iar lui Dumnezeu și Tatălui nostru, slavă în vecii vecilor. Amin! Îmbrățișați în Hristos Iisus pe toți sfinții. Vă îmbrățișează pe voi frații care sunt împreună cu mine. Vă îmbrățișează toți sfinții, mai ales cei din casa Cezarului. Harul Domnului Iisus Hristos să fie cu duhul vostru!