Pornind de la cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Daniel că „fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniți
Romani 8, 14-21
Fraților, toți câți sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu, pentru că n-ați primit iarăși un duh al robiei, spre temere, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Și dacă suntem fii, suntem și moștenitori – moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos – dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne și preamărim. Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de slava care ni se va descoperi, pentru că făptura așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptura, fiind supusă deșertăciunii nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o, păstrează nădejdea că și ea însăși va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să fie părtașă la libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu.