„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Apostolul: Vrednicia şi harul preotului
"Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş, sau fur, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creştin, să nu se ruşineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta. Căci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; şi dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, ce va fi cu cel necredincios şi păcătos? Pentru aceea, şi cei ce suferă, după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvârşind fapte bune. Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere: Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har." (I Petru 4, 12-19; 5, 1-5)
*** Sfântul Apostol Petru se adresează atât păstorilor de suflete, cât şi păstoriţilor, arătând misiunea sacerdotală, dar şi obligaţiile credincioşilor. Preotul are misiunea de a se apleca către fiecare om, de a nu cataloga pe unul spurcat sau pe altul curat, ci de a curăţi şi pe cel necurat. Dincolo de tot ceea ce este omenesc şi supus greşelii, preotul aduce binecuvântarea şi prezenţa lui Dumnezeu. Supunerea faţă de ierarhie aduce unitate în Biserică. De asemenea, preotul va fi judecat de Cel care i-a rânduit misiunea sacerdotală. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că suntem fericiţi atunci când cinstim un preot nevrednic, pentru că atunci cinstim harul, şi nu persoana. Nu detaliile personale, nu viaţa privată, ci misiunea asumată trebuie privită mai întâi. Dacă Dumnezeu a ales să aducă iertarea, să răspândească învăţătura şi să fie dăruit, cu Trupul şi Sângele Său din sfântul potir, de către un om ce a primit harul preoţiei, nouă nu ne este dat să judecăm şi să evaluăm această realitate. Ştie Dumnezeu că fiecare om are şi slăbiciuni, dar întotdeauna poate să Se dăruiască deplin credinciosului sincer şi curat, chiar prin mâinile unui slujitor plin de păcate.
