Aşteptarea

Un jurnalist american numea abilitatea de a aştepta "o atitudine de maestru". Dacă vrei s-o dobândeşti, trebuie să ai trei calităţi. Mai întâi, smerenia. Smerenia pe care ne îndeamnă împăratul David să o avem când zice într-unul din psalmii scrişi de el: "Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor, aşa se uită ochii noştri la Domnul Dumnezeul nostru".

În viaţă există o corelaţie între condiţia socială şi aşteptare.

Oamenii cu un statut social modest sunt mai răbdători, pentru ei aşteptarea nu-i o povară aşa de greu de purtat ca pentru cei aflaţi sus, care doresc ca totul să se întâmple pentru ei repede şi bine. Iarăşi, cei înţelepţi învaţă să aştepte cu răbdare. Aşteptarea ne aminteşte că nu noi deţinem controlul: ea ne aduce smerenia acolo unde suntem deficitari faţă de această virtute.

În al doilea rând, încrederea, după cum spune Înţelepciunea lui Solomon: "Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!"

În cazul acrobaţilor de la trapez există o relaţie specială între cel ce zboară şi cel ce prinde. Odată ce acel care zboară se desprinde, el trebuie să aibă încredere că partenerul său îl va prinde. Tot astfel, noi trebuie să facem ce ne spune Dumnezeu, apoi să aşteptăm, chiar şi când nu vedem mâna Lui la lucru în mod clar. Acestea sunt perioadele în care ne adâncim şi ne întărim credinţa. Apoi, răbdarea. "Suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea."

Un poet contemporan mărturisea: "În rugăciune, suntem conştienţi că Dumnezeu este la lucru şi că atunci când circumstanţele sunt pregătite, când ceilalţi sunt la locul potrivit şi când inimile noastre sunt pregătite, El ne va chema să acţionăm. Aşteptarea într-o stare de rugăciune este un refuz disciplinat de a acţiona înainte ca Dumnezeu Să o facă". Aşadar cuvântul pentru astăzi este: "Învaţă să aştepţi, aceasta este atitudinea unui maestru!"