„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Biblia - verset cu verset: Asta e viaţa, a lucra gândindu-te la valoarea celuilalt
Facerea 18, 25: „Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?“
Iubirea pentru cei drepţi este infinită. Vedem asta din atitudinea lui Avraam care apelează insistent la harul îndurător al lui Dumnezeu, îndrăznind a-I cere să facă dreptate prin nepieirea celor drepţi împreună cu cei necredincioşi. Vedem că iubirea faţă de semeni îi creează patriarhului certitudini. „Nu se poate ca Tu să faci una ca asta...“, spune el, dezvăluind o preţuire incomensurabilă pentru cei buni. Lecţia pe care ne-o predă Avraam, acum, este următoarea: asta e viaţa, a lucra gândindu-te la valoarea celuilalt. Aceasta este o consecinţă a apropierii de Dumnezeu, anume a privi la oameni cu smerenie, dezvăluind un respect deosebit. Posibila pierdere însă a drepţilor este cu mult peste puterea de înţelegere umană, fapt pentru care fragmentul biblic de mai sus se termină cu un semn de întrebare: „Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?“. Scriptura va răspunde acestei interogări, relevând desăvârşirea milosteniei şi dreptăţii lui Dumnezeu care îi răspunde patriarhului: „De se vor găsi cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela“ (versetul 26, următor). Astfel, pentru iubirea Lui de oameni, ştiută numai de El, a putut Mântuitorul rosti: „Fie voia Ta!“, învăţându-ne şi pe noi a spune asemenea.