Botezul, ca îmbrăcare în Hristos

"Căci câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat." (Gal. 3, 27)

Versetul poate fi formulat astfel: Toţi aceia care s-au botezat în Hristos, s-au îmbrăcat cu Hristos. De o deosebită importanţă sunt prepoziţiile "în" şi "cu", precum şi verbele "a boteza" şi "a îmbrăca".

Dacă a te boteza în Hristos se poate înţelege şi accepta, cum stau însă lucrurile în ceea ce priveşte "îmbrăcarea cu/în Hristos"? În vechime se credea că dacă cineva se înveşmântează cu hainele altcuiva, îşi asumă caracterul, felul de a fi al posesorului. Parţial, această tradiţie se regăseşte în pomenile care se fac celor vii cu hainele celui adormit. Mai mult, iniţierea în misteriile păgâne presupunea îmbrăcarea unei tunici simbolice a divinităţii. Este foarte probabil ca acest verset să plece din această realitate a Antichităţii păgâne pentru a-i adăuga o nuanţă decisivă: legarea intrării în noul legământ adus de întruparea Fiului lui Dumnezeu de actul botezului. Mai mult, botezul în Hristos înseamnă îmbrăcarea în Hristos, adică o transformare deplină a întregii fiinţe, şi nu doar o iniţiere într-o taină. Acest fapt este exprimat cel mai clar în scufundarea, imersiunea în apa botezului, binecuvântată în numele Sfintei Treimi (descoperită umanităţii la Botezul lui Hristos). Plecând de aici, de la botezul în Hristos ca îmbrăcare cu Hristos, comentatorii interpretează această Taină drept viaţă dedicată lui Dumnezeu, pătrundere în viaţa noastră a lui Dumnezeu ca Mântuitor, tot aşa cum la Naştere El a venit drept Creator şi, bineînţeles, intrarea în comuniunea Bisericii.