„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
„Dacă stai cu tărie în credinţă, eşti un om fericit”
Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Matei 4, 25 şi 5, 1-13
Există satisfacţii şi împliniri personale, familiale sau profesionale. Însă un creştin are şi bucurii şi împliniri duhovniceşti. Oare nu eşti un fericit dacă ştii că Dumnezeu te iubeşte? În Predica de pe munte, Domnul Iisus Hristos ne-a prezentat care este adevărata fericire şi cum putem ajunge la ea. El ne-a învăţat că adevărata fericire este cea care izvorăşte din dragostea pe care o avem faţă de Dumnezeu. Un creştin este un om fericit prin excelenţă, pentru că toată viaţa sa este sub ocrotirea Tatălui Ceresc. Din păcate sunt şi fericiţii de conjunctură, cei care nu gustă din adevărata fericire, ci doar din fructul dulce-amar al unei false fericiri. Dacă nu este legată de eternitate, de poruncile Domnului Hristos şi de viaţa morală, fericirea este doar un înlocuitor ieftin al adevăratei fericirii. Fericirea nu este deplină dacă o trăieşti în mod egoist, ea trebuie împărtăşită şi altora. Sfântul Chiril al Ierusalimului aşa ne învaţă: „Dacă stai cu tărie în credinţă, eşti un om fericit”.