Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Dicţionar liturgic

Dicţionar liturgic

Un articol de: Ioan Valentin Istrati - 24 Aprilie 2009

- Agheazma mare se săvârşeşte o dată pe an, la Bobotează (6 ianuarie), pentru că aminteşte de ziua când Mântuitorul a primit botezul în apa Iordanului, de la Sfântul Ioan Botezătorul. Rânduiala slujbei se află în cartea numită Molitfelnic şi se săvârşeşte în cadrul Sfintei Liturghii (între Rugăciunea Amvonului şi otpust). În textul rugăciunii de sfinţire se arată efectele Aghezmei Mari: „Izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească... toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă...“ (Molitfelnic, Bucureşti, 1937, p. 170). Agheazma mare e folosită de arhiereu la sfinţirea bisericii, a antimiselor, a Sfântului şi Marelui Mir ş.a. Agheazma mare se păstrează nestricată vreme îndelungată.

Agheazma în Biserică se ţine într-un vas anume, numit Agheazmatar, şi e folosită de preot la numeroase slujbe (ierurgii): la sfinţirea Crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi a veşmintelor bisericeşti, la sfinţirea prapurilor, la sfinţirea prin stropire a caselor, a lucrurilor şi a persoanelor, la „mersul cu botezul“, în ajunul Bobotezei şi în alte zile, când, după tradiţia locală, preoţii vizitează parohia (la Înălţarea Sfintei Cruci, în Vinerea Izvorului Tămăduirii şi, pe alocuri, la 1 august, când începe Postul Sfintei Mării, precum şi în Postul Mare etc.).