„În vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume. Cunoscând, deci, Iisus că au să vină și să-L ia cu sila ca să-L
18 Mai, 2024
Dicţionar liturgic
Parastasul (III) - Slujbele cu rugăciuni pentru pomenirea mortului (parastasele) se fac, după Tradiţia veche şi generală a Bisericii Ortodoxe, la următoarele termene sau soroace: ziua a treia (care corespunde, de obicei, zilei înmormântării), ziua a noua şi ziua a patruzecea (şase săptămâni) după moarte (ziua judecăţii particulare), la trei luni, la şase luni, la nouă luni şi la 12 luni (un an) după moarte; apoi, în fiecare an de ziua morţii, până la împlinirea a şapte ani de la moarte. Explicaţia teologică sau simbolică a acestor date este următoarea: la trei zile după moarte se face pomenirea mortului în cinstea Sf. Treimi, întru Care ne mântuim, şi în amintirea Învierii celei de-a treia zi a Domnului, care este chezăşie a învierii celor adormiţi (I Corinteni 15, 20); la nouă zile se face pomenire pentru ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele nouă cete îngereşti sau cele nouă cete ale sfinţilor; pomenirea la 40 de zile (şase săptămâni) se face în amintirea înălţării Domnului la cer, care a avut loc la 40 de zile după Învierea Sa, pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul nostru la cer. După patruzeci de zile de la moarte are loc judecata personală sau particulară, atunci când sufletul este cercetat de Hristos pentru toate faptele pe care le-a săvârşit în viaţă.
