„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
22 Noi, 2024
Dicţionar liturgic
Parastasul (III) - Slujbele cu rugăciuni pentru pomenirea mortului (parastasele) se fac, după Tradiţia veche şi generală a Bisericii Ortodoxe, la următoarele termene sau soroace: ziua a treia (care corespunde, de obicei, zilei înmormântării), ziua a noua şi ziua a patruzecea (şase săptămâni) după moarte (ziua judecăţii particulare), la trei luni, la şase luni, la nouă luni şi la 12 luni (un an) după moarte; apoi, în fiecare an de ziua morţii, până la împlinirea a şapte ani de la moarte. Explicaţia teologică sau simbolică a acestor date este următoarea: la trei zile după moarte se face pomenirea mortului în cinstea Sf. Treimi, întru Care ne mântuim, şi în amintirea Învierii celei de-a treia zi a Domnului, care este chezăşie a învierii celor adormiţi (I Corinteni 15, 20); la nouă zile se face pomenire pentru ca răposatul să se învrednicească de părtăşia cu cele nouă cete îngereşti sau cele nouă cete ale sfinţilor; pomenirea la 40 de zile (şase săptămâni) se face în amintirea înălţării Domnului la cer, care a avut loc la 40 de zile după Învierea Sa, pentru ca tot aşa să se înalţe şi sufletul nostru la cer. După patruzeci de zile de la moarte are loc judecata personală sau particulară, atunci când sufletul este cercetat de Hristos pentru toate faptele pe care le-a săvârşit în viaţă.
