Dicţionar liturgic

Catavasia este primul imn (strofă, stihiră) dintr-o cântare a unui canon. Etimologic, catavasie vine din grecescul - coborâre -şi se referă la coborârea Mântuitorului Hristos la iad. Fiecare sărbătoare îşi are catavasiile formate din irmoasele odelor din Canonul sărbătorii respective. O altă explicaţie a denumirii de catavasie este că, la începuturile Bisericii, cîntăreţii celor două strane veneau în mijlocul Bisericii, adică se coborau din strane pentru a cânta despre pogorârea Mântuitorului. Catavasiile împreună cu irmoasele (primele strofe) Canoanelor sunt conţinute în cartea de cult numită Irmologhion. Există şi cartea numită Catavasier, care conţine catavasiile tuturor praznicelor împărăteşti, rugăciunile şi cântările Vecerniei, Utreniei, Liturghiei. Spre exemplu, Catavasiile Naşterii Domnului, care se cântă la Utrenie încă din ziua sărbătorii Intrării Maicii Domnului în biserică, pe 21 noiembrie. Din această zi, Biserica intră în atmosfera de taină şi de bucurie sfântă a Crăciunului, înainte prăznuind Naşterea Pruncului Iisus. Catavasiile Naşterii Domnului sunt o prelucrare a Omiliei rostite de Sfântul Grigorie de Nazianz în noaptea de Crăciun a anului 380 a.D., prin care marele ierarh proclamă smerenia dumnezeiască a Pruncului veşnic şi unirea lui Dumnezeu cu umanitatea, pentru veşnicie, în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos: „Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă, Cântaţi Domnului tot pământul, Şi cu bucurie popoare, lăudaţi-L, Căci s-a preaslăvit!“.