Domnul Hristos ne sprijină să putem duce crucea acestei vieţi

Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. Matei 11, 27-30

***

Postul este timpul dedicat sufletului şi cercetării duhovniceşti. În post, parcă timpul are o altă dimensiune; fiecare secundă a vieţii devine un pas spre înveşnicire.

Bine ar fi să începem cea de-a doua săptămână din post luând aminte la cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”! Toţi cei mâhniţi, bolnavi sau disperați, cei părăsiţi şi însinguraţi sunt aşteptaţi să primească divina mângâiere a Domnului Hristos. El, asemeni unui părinte iubitor, ne sprijină să putem duce crucea acestei vieţi. Şi la bucurie, dar şi la mâhnire, El ne este aproape.

Mântuitorul este „blând şi smerit cu inima”, El a purtat pe umerii Săi crucea păcatelor lumii întregi până pe dealul Golgotei. El pune pe umerii noştri un „jug”, iar acest jug este, de fapt, raniţa plină cu zilele vieţii noastre.

Cât suntem împreună cu El, acest jug este o povară uşoară. Când ne îndepărtăm de Fiul lui Dumnezeu, toată povara aceasta devine grea şi cu anevoie de purtat.