„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
El ni se dăruieşte, noi ce-I oferim?
Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu. De nu aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut păcat nu ar avea; dar acum M-au şi văzut şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. Dar (aceasta), ca să se împlinească cuvântul cel scris în Legea lor: "M-au urât pe nedrept". Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine. Şi voi mărturisiţi, pentru că de la început sunteţi cu Mine. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Ioan 15, 17-27; 16, 1-2
Fragmentul citit formează ceea ce numim „cuvântarea de despărţire” a Domnului Iisus Hristos. Descoperim în aceste cuvinte grija pe care Bunul Păstor o poartă pentru turma Sa. Există un raport de filiaţie între Fiul lui Dumnezeu şi cei care-I păzesc poruncile şi rămân în dragostea Sa. Spre deosebire de preceptele Legii vechi, Domnul Hristos ne spune: „Să vă iubiţi unul pe altul”. Acesta este testamentul-poruncă al Fiului lui Dumnezeu. Cel botezat în numele Sfintei Treimi este în acelaşi timp şi fiu, şi prieten al Domnului Hristos, dar şi frate, şi prieten cu fiecare semen. Aşa cum la baza comuniunii dintre Dumnezeu şi om stă dragostea jertfelnică, tot la fel şi între creştini, întotdeauna trebuie să primeze dragostea frăţească. Sfânta Liturghie este semnul cel mai concludent al iubirii dintre Domnul Hristos şi urmaşii Săi. El ni se dăruieşte, noi ce-I oferim?