Înţelepciune biblică: Gura nu vorbeşte fără inima noastră

"Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui." (Rom. 10, 9)

E simplu, e uşor de ajuns la mântuire, după cum ne-o spune aici Sfântul Apostol Pavel. Trebuie doar să crezi şi să îţi susţii public credinţa. Numai că nu formal, nu declamativ, oricând şi oricum. Nu cu sentimentul autosuficienţei pe care o afişăm atunci când am încheiat un târg important şi ne simţim mulţumiţi de noi înşine. Nu. Ci cu sentimentul că întotdeauna mai trebuie să adăugăm ceva la temelia credinţei noastre, căci mântuirea înseamnă, de fapt, a trăi în Dumnezeu, a fi pururi cu gândul la El, ştiind şi simţind că ne este aproape, ceea ce adesea noi, oamenii, nu prea facem.

Sfântul Apostol Pavel nu face un apel de a ieşi pe stradă pentru a propovădui, însă, atunci când vom fi întrebaţi despre credinţa noastră, trebuie să dăm mărturie, aşa cum au mărturisit creştinii dintotdeauna, că Domn este Iisus Hristos, că este Fiul lui Dumnezeu Întrupat, adică Dumnezeu venit în căutarea omului, mâna mângâietoare a Atotputernicului aplecată către mâna întinsă, cerând ajutor, a omului.

Noi ştim că este aşa, pentru că vedem cum lucrează El în viaţa noastră, pentru că ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui care ne dau putere. Pentru că Îl simţim aproape, pentru că inima noastră dă mărturie despre existenţa şi apropierea Lui de noi. Pentru că nu vorbeşte gura fără inima noastră, pentru că mărturisim, aşa cum ne-a învăţat Apostolul, "ceea ce ştim", şi ştim pentru că mintea şi inima vorbesc la unison şi nu se înşală, dovadă fiind dăinuirea istorică a credinţei noastre, atâţia oameni sfinţi care au crezut, la fel ca noi, Sfintele noastre Scripturi, din care ne hrănim, după cum spunea şi Fericitul Augustin: "Pentru a mă hrăni cu prisosinţă din adevărurile tale luminoase, intru cu multă bucurie în grădinile Sfintelor Tale Scripturi. Meditându-le cu tărie, le imprim în inima mea, hrănindu-mă cu ele din ce în ce mai mult".