Înţelepciune biblică: Libertatea creştină e dobândită

"Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor. 3, 17)

Sfântul Apostol Pavel se referă aici la Iisus Hristos, Cel Înviat şi înălţat la ceruri. De aceea vorbeşte mai degrabă despre existenţa sa spirituală ce poate fi printre noi oricând şi oriunde. Astfel, ne dă libertate ("Duhul Domnului este libertate"). Pentru a vedea în ce fel, trebuie să citim contextul imediat (II Cor. 3, 13-18): prin desfacerea de legăturile legii vechi. Aici se află una dintre cele mai importante teme ale scrierilor pauline: contrastul dintre lege şi duh ("Cel ce ne-a învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu", la versetul 6). Noţiunea creştină a libertăţii capătă sens în acest contrast (duh vs lege) care implică un proces (duhul iubirii care înlocuieşte litera legii). Ca orice proces, dobândirea libertăţii se face gradual şi înseamnă tocmai urcarea pe treptele scării creştine, ce poate dura o viaţă. Sfinţii au fost întotdeauna oameni liberi. Libertatea creştină nu se obţine dintr-odată, prin decret, ci se câştigă progresiv prin voinţă; nu înseamnă eliberarea de constrângerile exterioare (politice, morale) sau posibilitatea de a satisface cât mai multe nevoi fizice şi materiale. Până la urmă, spun diferiţi autori, dacă ne eliberăm de toate constrângerile exterioare şi putem acţiona după voie, atunci cum ne mai ordonăm viaţa? Potrivit lui Pavel, libertatea înseamnă puterea de a face ceea ce se cuvine. "Suntem liberi doar atunci când capacităţile noastre sunt eliberate prin devoţiunea către ceva mai măreţ decât noi înşine", spune James Reid. Iubindu-L pe Dumnezeu, ne iubim semenii; obţinem îndrumare şi putere de a face ce se cuvine.