"Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi." (Numerii 24, 17)
Balac, regele Moabului (Num. 22, 2), văzând ce le făcuse poporul Israel amoreilor, s-a înfricoşat foarte tare şi trimite soli la Balaam (Num. 22, 5) spunându-i: "Iată a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi trăieşte lângă mine. Vino deci şi-mi blestemă poporul acesta, că este mai tare decât mine, şi atunci poate voi fi în stare să-l bat şi să-l alung din ţară. Eu ştiu că pe cine binecuvântezi tu, acela este binecuvântat, şi pe cine blestemi, este blestemat" (Num. 22, 5-6).
Pentru că Dumnezeu se opune, "Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela căci este binecuvântat" (Num. 22, 12), Balaam în loc să blesteme poporul israelit îl binecuvintează de trei ori. Plin de uimire şi cuprins de mânie, Balac exclamă: "Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei, iar tu, iată, i-ai binecuvântat de trei ori până acum. Fugi dar în ţara ta!" (Num. 24, 10-11)
Înainte de a se întoarce în ţara sa, Petor, care era situată lângă râul Eufrat, Balaam rosteşte o profeţie mesianică foarte frumoasă: "Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi. Lua-va de moştenire pe Edom şi va stăpâni Seirul vrăjmaşilor săi şi Israel îşi va arăta puterea. În Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere şi va pierde pe cei ce vor rămâne în cetate" (Num. 24, 17-19).
Steaua şi toiagul reprezintă un conducător. În sens istoric, acest conducător este David, iar în interpretarea creştină este Mântuitorul Iisus Hristos, care după Origen este "stea" ca Dumnezeu şi "toiag" ca om. Evanghelistul Matei ne arată şi împlinirea acestei profeţii în Noul Testament: "Am văzut la răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui" (Mt. 2, 2).
