Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Puterea cuvintelor

Înţelepciune biblică: Puterea cuvintelor

Un articol de: Nicolae Drăgușin - 11 Iun, 2010

"Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel-rău este." (Mt. 5, 37)

Versetul 37 reprezintă concluzia grupajului de versete (33-37) din Evanghelia după Matei dedicate jurămintelor.

În Antichitate era populară practica jurămintelor, adică o promisiune însoţită de invocarea divinităţii. Codul moral al Legii iudaice era "Să nu juri strâmb" (Lev. 19, 12; Num. 30, 3). Hristos spune nu numai că "nu trebuie să juri strâmb", ci să nu juri deloc ("Iar eu zic vouă: să nu te juri nicidecum"). Dacă argumentul acestei interdicţii de a jura era atotputernicia lui Dumnezeu (nu ne putem jura pe nimic, căci nimic nu ne aparţine şi totul există datorită lui Dumnezeu), în acest verset Hristos merge mai departe şi subliniază un fapt de multe ori trecut cu vederea în zilele noastre: puterea cuvintelor.

Cuvintele sunt îndeajuns de puternice pentru un creştin încât să nu mai fie nevoie de întărirea acestora cu jurământ. Adevărul stă şi în banalul "Da" sau "Nu". Faptul de a jura înseamnă că dincolo de "Da" rostit cu limba poate să existe un "Nu" gândit cu mintea. În opinia lui Charles Lamb, interzicând jurămintele şi redând puterea deplină lui "Da" şi "Nu", Hristos elimină noţiunea celor două adevăruri: adevărul din situaţiile oficiale (cel însoţit de jurământ), şi cele neoficiale din relaţiile sociale de zi cu zi (în care se foloseşte doar "Da" sau "Nu").

Jurămintele, adică adăugirile întăritoare la "Da" sau "Nu", îşi au originea în diavol, care a introdus minciuna. Creştinii trebuie să fie sinceri, adică "Da"-ul gândit să coincidă cu cel rostit.

Indirect, Hristos avertizează asupra faptului că fără excepţie cuvintele sunt importante şi înainte de fi rostite trebuie atent chibzuite, trecute prin filtrul conştiinţei. Cuvintele reprezintă acţiuni, fapte; este vorba de acţiunile buzelor, încărcate cu multă putere.