Ioan 2, 1-11

„În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileei, iar Mama lui Iisus era acolo. Și au fost chemați la nuntă și Iisus cu ucenicii Săi. Și, sfârșindu-se vinul, a zis Mama lui Iisus către Dânsul: Nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns: Ce ne privește pe Mine și pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Sa a zis celor care slujeau: Faceți orice vă va spune. Și erau acolo șase vase de piatră, puse pentru curățirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: Scoateți acum și duceți nunului. Iar ei i-au dus. Și, când nunul a gustat apa care se făcuse vin și nu știa de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa știau, a chemat nunul pe mire și i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun și, când se amețesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ținut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei și Și-a arătat slava Sa; și au crezut într-Însul ucenicii Săi.”

Mântuitorul în Cana Galileei

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 156-157; 159

În chip folositor vine la începutul semnelor, deși părea să fie chemat întâmplător. Căci, sărbătorindu-se nunta în chip cuviincios, a fost de față și Mântuitorul. Și, fiind chemat și El, sosește împreună cu ucenicii Săi, nu atât ca să Se afle la masă, cât ca să săvârșească minunea, dar și ca să sfințească începutul nașterii omului, cât ține de trup. Căci trebuia ca Cel ce reînnoia (recapitula în El) firea omului și o rechema întreagă la o treaptă mai bună, să nu le dăruiască binecuvântarea numai celor chemați la existență, ci să le dea de mai înainte harul pregătitor și celor ce se vor naște pe urmă, ca să le facă sfântă trecerea la existență. Și a treia zi (ziua învierii) socotește că are acest înțeles: S-a spus de către Dumnezeu femeii: În dureri vei naște prunci (Facerea 3, 16). Cum trebuia să scăpăm noi și de acest blestem? Sau cum să eliberăm altfel nunta de osândă? A cinstit nunta prin prezența Sa, Cel ce e veselia și bucuria tuturor, ca să elibereze nașterea de prunci de vechea tristețe. Căci, cum zice Pavel, de e cineva în Hristos, e făptură nouă, fiindcă: Cele vechi au trecut, iată toate noi s-au făcut (II Corinteni 5, 17).

(...) Multe lucruri preafrumoase a săvârșit deodată prin acest unic și prim semn. Căci s-a sfințit nunta cinstită și s-a desființat blestemul femeilor. Fiindcă nu vor mai naște prunci în dureri, și Hristos a binecuvântat Însuși începutul nașterii noastre. Iar slava Mântuitorului nostru a strălucit ca o rază a soarelui. Deci în acestea constă cuvântul istoriei. Dar socotesc că trebuie văzut în cele spuse și un alt înțeles. Și să spunem ceea ce se arată prin acesta. S-a pogorât deci din cer Cuvântul lui Dumnezeu, cum zice El Însuși, ca, făcându-Și proprie firea omului, asemenea unui mire, să o convingă să rodească semințele duhovnicești ale Înțelepciunii.”