Ioan 6, 48-54

„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care Se coboară din cer este aceasta din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu. Deci, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mâncăm? Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”

Gustați și vedeți că bun este Domnul!

Origen, Despre rugăciune, XXVII, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 261

„(...) Așa cum pâinea corporală, când este introdusă în corpul celui nutrit, se preface în substanța acestuia, tot așa și Pâinea cea vie, care coboară din cer, primită de minte și suflet, împărtășește putere celui care caută hrana în ea, fiind pâinea spre ființă pentru care ne rugăm.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovni­cești, omilia XI, 11-12, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 139-140

„Dar când auzi că în vremea aceea, Domnul a izbăvit sufletele din iad și din întuneric și coborând la iad a făcut un lucru minunat, să nu socotești că aceste lucruri sunt departe de sufletul tău. (Într-adevăr), primind omul (sfaturile) celui viclean, moartea are în stăpânire sufletele (urma­șilor) lui Adam și ține închise gândurile sufletului. De aceea, când auzi (vorbindu-se) despre morminte să nu te gândești numai la cele ce se văd, pentru că inima ta este o groapă și un mormânt. Pentru că atunci când începătorul răutății și îngerii lui se cuibăresc în el, fac drumuri și cărări pe care puterile lui satan (intră) și se plimbă în mintea și în cugetele tale, (care atunci) nu este (sufletul tău), un iad, o groapă și un mormânt, iar tu nu ești mort pentru Dumnezeu? Acolo, în suflet, a ascuns satan argintul cel fără de preț; acolo a semănat semințele amărăciunii, pe acesta l-a dospit cu aluatul cel vechi și l-a făcut izvor de apă murdară.

(Împărtășindu-ne, deci, cu trupul lui Hristos), Domnul intră în sufletele celor care Îl caută, intră în adâncul iadului inimii și acolo poruncește inimii zicând: Scoate afară sufletele cele închise. El sfarmă pietrele cele grele, care zac deasupra sufletului, deschide mormintele și eliberează din temnița cea întunecoasă sufletul, care este mort cu adevărat. (Să presupunem) că un om este legat cu lanțuri de mâini și de picioare și vine cineva care îi dezleagă lanțurile și-l lasă liber să meargă unde voiește; la fel (dezleagă) Domnul și sufletul cel legat cu lanțurile morții, îi eliberează mintea și-i dă drumul să se odihnească în aerul cel dumnezeiesc.”