Ioan 6, 5–14

„În vremea aceea, ridicându-Și Iisus ochii și văzând că mulțime mare vine la El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceștia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El știa ce avea să facă. Filip I-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puțin. Și a zis Lui unul dintre ucenici, Andrei, fratele lui Simon-Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atâția? Și a zis Iisus: Spuneți oamenilor să se așeze. Și era iarbă multă în acel loc. Deci au șezut bărbații, în număr ca la cinci mii. Atunci Iisus a luat pâinile și, mulțumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii, celor ce ședeau; asemenea și din pești, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: Adunați fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci, au adunat și au umplut douăsprezece coșuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Prorocul, Care avea să vină în lume.”

Nu numai cu pâine va trăi omul

Origen, Despre principii, Cartea a II-a, III, 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 8, pp. 180-181

„(...) Cei care interpretează Scriptura după cum au înțeles-o apostolii nădăjduiesc și ei într-o «mâncare» a sfinților, dar pe aceasta o văd ca fiind «pâinea vieții», care va hrăni sufletul cu pâinea adevărului și va lumina mintea cu înțelepciune, adăpându-le cu paharul înțelepciunii celei dum­nezeiești, după cum zice Scriptura: Înțelepciunea și-a zidit casă, a junghiat vite pentru ospăț, a pregătit vinul cu mirodenii și a pus slujnicele să strige: Veniți și mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii (Pilde 9, 4). Hrănită cu astfel de pâine a înțelepciunii, mintea s-a înnoit iarăși în întregime și cu toată deplinătatea așa cum fusese creat omul la început, după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea Lui. În cazul acesta, chiar dacă, atunci când pleacă din această viață, omul nu are încă deplina cunoaștere a lucrurilor, dar duce cu el un număr de fapte vrednice, atunci când va intra în Noul Ierusalim, care e cetatea cea sfântă, se va împărtăși de cunoaștere, de învățătură și de luminare făcându-se piatră vie, piatră prețioasă și aleasă  (I Petru 2, 4), ca unul care a îndurat cu răbdare și curaj luptele vieții acesteia și bătăliile pentru credință. Și atunci va cunoaște mai cu adevărat și mai limpede ceea ce fusese de mult prorocit pe pământ: Nu numai cu pâine trăiește omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura Domnului (Matei 4, 4). Iar prin acei «împărați» și «dregători» trebuie să înțelegem pe cei care îndrumă pe «cei mai mici» luminându-i, învățându-i și crescându-i în cunoașterea lucrurilor celor dumnezeieşti.”