Ioan 6, 56-69

„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl Cel viu și Eu sunt viu prin Tatăl, tot așa și cel ce Mă mănâncă pe Mine va fi viu prin Mine. Aceasta este Pâinea care S-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac. Acestea le-a zis pe când învăța în sinagoga din Capernaum. Deci, mulți din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, știind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă smintește aceasta? Dar dacă veți vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel care îl va vinde. Și zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-i este dat de la Tatăl. Și, de atunci, mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreți și voi să vă duceți? Simon-Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.”

Credința ne conduce spre cunoașterea lui Dumnezeu

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Patra, Cap. 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 445

„Fiindcă nu trebuie să se înlăture cu totul cercetarea celor dumnezeieşti, deoarece ele trebuie să fie primite prin credință. Ci trebuie să se experieze şi să se ajungă mai întâi la o cunoştință măsurată a lor, ca într-o oglindă şi ghicitură, precum spune Pavel (I Corinteni 13, 12). Dar foarte bine zic iarăşi că n-au cunoscut înainte şi apoi au crezut, ci, punând înainte credința, adaugă ca a doua cunoştință, precum s-a scris: De nu veți crede, nici nu veți înțelege (Isaia 7, 9). Căci, fiind aşezată mai înainte în noi, ca o temelie, credința lipsită de curiozitate, se clădeşte pe ea apoi cunoştința care ne duce treptat la măsura vârstei lui Hristos şi la bărbatul deplin şi duhovnicesc. Pentru aceasta aşa zice Dumnezeu: Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului o piatră aleasă, în capul unghiului, de mare preț (Isaia 28, 16). Căci Hristos ne este început şi temelie întru sfințenie şi dreptate, se înțelege prin credință, şi nu altfel. Căci aşa Se sălăşluieşte în noi.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Unsprezecea, Cap. 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1015

„Cunoaşterea este deci prin credință. (...) Socotesc că trebuie să spunem despre cuvântul Mântuitorului că este cu siguranță adevărat, căci cunoaşterea e viață, fiindcă naşte (în noi) puterea tainei şi aduce împărtăşirea de binecuvântarea tainică, prin care ne unim cu Cuvântul viu şi de-viață-făcător.”

(Pr. Narcis Stupcanu)