„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Istoria creştinismului: Dialogul teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania (X)
Al doilea dialog teologic între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania a avut loc la Iaşi, între 23 şi 26 octombrie 1980. Tema generală a dialogului, strâns legată de cea a dialogului de la Goslar, a fost: „Sfintele Taine ale Bisericii în Confessio Augustana şi în Mărturisirile de credinţă ortodoxe din secolele XVI şi XVII“. Comunicatul final, apreciind contribuţia acestui dialog, subliniază: „Mesajul apostolic care trăieşte prin Duhul Sfânt în Biserică este îndreptarul neschimbabil şi de netrecut al credinţei şi învăţăturii Bisericii, ca şi al vieţii. Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, din care Noul Testament este aşternerea în scris a mesajului apostolic, este foarte preţuită în ambele Biserici şi determină cultul divin ortodox, ca şi pe cel evanghelic. Ea are locul ei în Biserică, nu lângă ea. Acest fapt imprimă contactul şi legătura creştinilor cu Sfânta Scriptură, în Biserică există pe lângă Tradiţia apostolică normativă şi o Tradiţie bisericească explicativă, obligatorie. Tradiţiile bisericeşti, ca şi Mărturisirile de credinţă din secolele XVI şi XVII sunt obligatorii, întrucât ele valorifică Tradiţia apostolică în contextul problemelor specifice şi al circumstanţelor timpului lor. Ele ne încurajează la mărturisirea lui Dumnezeu Unul întreit şi al lucrării mântuitoare a Fiului Său, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi în timpul nostru, pe baza Tradiţiei apostolice. Dialogul a arătat calea pentru a clarifica terminologia noastră, deosebită tocmai în raportul dintre Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi Mărturisirea bisericească şi de a merge mai departe şi în problemele încă nediscutate între noi“. De asemenea, acest dialog a arătat în ce sens tradiţiile Bisericii vechi, în special formulele ei dogmatice, sunt expresia credinţei comune, a creştinătăţii neîmpărţite şi fac parte din Tradiţia apostolică şi în ce sens ele sunt mărturisirea Bisericii.