Istoria creştinismului (MCCCILV): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (X)

În anul 1852 s-au deschis cursurile Seminarului din Huşi, când scaunul episcopal era ocupat de episcopul Meletie Lefter (1851-1857). În anul 1851, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a dat o lege pentru organizarea învăţământului, care includea desigur şi învăţământul bisericesc. Ca urmare, s-a luat hotărârea înfiinţării a două noi seminarii în Moldova, unul la Roman şi altul la Huşi. În acest sens, episcopul Meletie îl aduce în 1852 de la Mănăstirea Slatina pe arhimandritul Veniamin Arhipescu, pentru a se ocupa de administraţia seminarului. Acesta a fost şi primul director al Seminarului din Huşi, însă pentru puţină vreme, până în 1853. Cu timpul, seminarul huşean a devenit o şcoală teologică de condiţie înaltă, în care au predat, dar au şi învăţat mai multe personalităţi ale timpului: Melchisedec Ştefănescu, Narcis Creţulescu, Policarp Bârlădeanul, Gavriil Musicescu. La scurt timp de la înfiinţare s-a construit un local propriu şi s-a înfiinţat o bibliotecă, pentru buna desfăşurare a procesului de învăţământ. Cu toate acestea, în anul 1893, Seminarul Teologic din Huşi va fi desfiinţat, iar în clădire avea să se instaleze Gimnaziul „Anastasie Panu“ şi şcoala de cântăreţi bisericeşti, care luase fiinţă în urmă cu doi ani. De la înfiinţare şi până în 1893, majoritatea preoţilor hirotoniţi pe seama parohiilor din Episcopia Huşilor fuseseră formaţi la această şcoală. După desfiinţare, viitorii preoţii s-au format la alte seminarii, mai ales la cele de la Iaşi şi de la Galaţi. Începuse să se simtă o lipsă a preoţilor în parohii, mai ales în perioada imediat următoare Primului Război Mondial. Totodată, era necesar un aşezământ de cultură în această parte a ţării. Astfel că, printr-un decret de lege din 1919, de înfiinţare a unor seminarii la Curtea de Argeş şi Roman, s-a hotărât şi reînfiinţarea seminarului de la Huşi.