Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MCCCLX): Înfiinţarea învăţământului teologic superior în Moldova (II)

Istoria creştinismului (MCCCLX): Înfiinţarea învăţământului teologic superior în Moldova (II)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 05 Noiembrie 2009

La 26 octombrie 1860, s-a inaugurat, în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, noua universitate din Iaşi, cu patru Facultăţi: Drept, Filosofie (Litere), Ştiinţe şi Teologie. La noua facultate au activat doi profesori: arhiereii Filaret Scriban, în acelaşi timp prorector al universităţii ieşene şi decan al facultăţii de teologie, care preda Introducerea în Vechiul Testament, Arheologia biblică şi creştină, şi Vladimir Suhopan, profesor de Istorie bisericească şi Teologie dogmatică. În 1863, Filaret Scriban

şi-a cerut pensionarea, aşa că Suhopan a predat şi materiile sale, îndeplinind şi funcţia de decan. Odată cu aceştia a fost numit ca profesor, pentru Exegeza Vechiului Testament şi Ebraică, arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, dar n-a funcţionat. Se pare că el a fost suplinit de ieromonahul Ieronim Buţureanu. Cererile repetate ale consiliului şcolar, adresate Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii, de a numi noi profesori (erau recomandaţi Ieronim Buţureanu şi Ghenadie Popescu) au rămas fără rezultat. Numărul studenţilor era foarte redus, în toamna anului 1860 s-au înscris doar 14, iar în anii următori au fost şi mai puţini. Slaba frecvenţă se datora condiţiilor grele de întreţinere, lipsei de profesori etc. Mulţi dintre ei erau preoţi sau călugări din Iaşi. Printre studenţii facultăţii s-au numărat viitorii profesori de seminarii: Isaia Teodorescu (popa Duhu), Constantin Erbiceanu, Conon Arămescu-Donici, Pilotei Romanescu, Gheorghe Drăgănescu, iar în primul an a fost înscris şi Ion Creangă, pe atunci diacon la Biserica Golia. Facultatea de Teologie nu şi-a mai deschis cursurile din toamna anului 1864, din lipsă de profesori şi de studenţi, încercările mitropolitului Calinic Miclescu de-a o reînfiinţa, ajutat de câţiva monahi, au rămas fără rezultat. Deşi a funcţionat numai patru ani, în condiţii dificile, Facultatea de Teologie din Iaşi reprezintă o etapă însemnată în evoluţia învăţământului teologic în Biserica Ortodoxă Română.