„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Istoria creştinismului (MCCCLX): Înfiinţarea învăţământului teologic superior în Moldova (II)
La 26 octombrie 1860, s-a inaugurat, în prezenţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, noua universitate din Iaşi, cu patru Facultăţi: Drept, Filosofie (Litere), Ştiinţe şi Teologie. La noua facultate au activat doi profesori: arhiereii Filaret Scriban, în acelaşi timp prorector al universităţii ieşene şi decan al facultăţii de teologie, care preda Introducerea în Vechiul Testament, Arheologia biblică şi creştină, şi Vladimir Suhopan, profesor de Istorie bisericească şi Teologie dogmatică. În 1863, Filaret Scriban
şi-a cerut pensionarea, aşa că Suhopan a predat şi materiile sale, îndeplinind şi funcţia de decan. Odată cu aceştia a fost numit ca profesor, pentru Exegeza Vechiului Testament şi Ebraică, arhimandritul Melchisedec Ştefănescu, dar n-a funcţionat. Se pare că el a fost suplinit de ieromonahul Ieronim Buţureanu. Cererile repetate ale consiliului şcolar, adresate Ministrului Cultelor şi Instrucţiunii, de a numi noi profesori (erau recomandaţi Ieronim Buţureanu şi Ghenadie Popescu) au rămas fără rezultat. Numărul studenţilor era foarte redus, în toamna anului 1860 s-au înscris doar 14, iar în anii următori au fost şi mai puţini. Slaba frecvenţă se datora condiţiilor grele de întreţinere, lipsei de profesori etc. Mulţi dintre ei erau preoţi sau călugări din Iaşi. Printre studenţii facultăţii s-au numărat viitorii profesori de seminarii: Isaia Teodorescu (popa Duhu), Constantin Erbiceanu, Conon Arămescu-Donici, Pilotei Romanescu, Gheorghe Drăgănescu, iar în primul an a fost înscris şi Ion Creangă, pe atunci diacon la Biserica Golia. Facultatea de Teologie nu şi-a mai deschis cursurile din toamna anului 1864, din lipsă de profesori şi de studenţi, încercările mitropolitului Calinic Miclescu de-a o reînfiinţa, ajutat de câţiva monahi, au rămas fără rezultat. Deşi a funcţionat numai patru ani, în condiţii dificile, Facultatea de Teologie din Iaşi reprezintă o etapă însemnată în evoluţia învăţământului teologic în Biserica Ortodoxă Română.