Istoria creştinismului (MCCCLXIX): Începuturile învăţământului teologic în Transilvania (V)

În 1846, venit în Transilvania, ca „vicar general“ al Episcopiei, Andrei Şaguna a iniţiat un proces de înnoire în viaţa „şcolii clericale“ sibiene. El a hotărât ridicarea cursurilor de la şase luni la un an, iar în primul Sinod al Eparhiei, convocat la 12 martie 1850, s-a hotărât ca „şcoala clericală a diocezei acesteia să se prefacă într-un institut teologic-pedagogic, să se înzestreze întocmai după cum sunt întocmite alte seminarii şi tot clerul să fie dator, înainte de ce s-ar preoţi, a fi învăţător, după stările împrejur“. Pe baza acestei hotărâri, în 1852 durata cursurilor de teologie a fost mărită la doi ani de studii, iar din anul 1861 durata cursurilor a fost mărită la trei ani. Conform hotărârii Sinodului din 1850, în anul 1853 s-au pus bazele unei „secţiuni pedagogice“, pentru pregătirea învăţătorilor de la şcolile confesionale ortodoxe: se primeau absolvenţi de patru clase de gimnaziu, durata cursurilor fiind de un an. În 1862 cursurile au fost ridicate la doi ani, în 1879 la trei, iar în 1907 la patra, cum au rămas până în 1919, când, separându-se de secţiunea teologică, cea pedagogică a devenit „Şcoala normală Andrei Şaguna“. Mitropolitul Transilvaniei a cumpărat câteva clădiri, pe locul actualei Facultăţi de teologie, care au servit ca local de şcoală şi ca internat. Mitropolitul Andrei a manifestat o grijă deosebită şi pentru recrutarea cadrelor didactice în ambele secţiuni ale Institutului şi pentru tipărirea manualelor didactice necesare. În fiecare an, cel mai bun absolvent de teologie era trimis, cu bursă acordată de Arhiepiscopia Sibiului, pentru studii de specializare la una dintre universităţile din Austria sau Germania, urmând să ocupe, la întoarcere, posturi de răspun-dere: consilier arhiepiscopesc, profesor la Institutul teologic sau la Gimnaziile din Braşov şi Brad. Astfel, Institutul teologic-pedagogic din Sibiu a avut tot timpul profesori de mare valoare, care au îndeplinit un rol însemnat nu numai în viaţa bisericească, ci şi în cea politică a Transilvaniei.