Istoria creştinismului (MCCCLXXVII): Înfiinţarea şcolilor superioare în Transilvania (I)

În anul 1850 mitropolitul Andrei Şaguna al Transilvaniei a prezentat Curţii imperiale din Viena dorinţa românilor ortodocşi de a avea gimnazii superioare (licee) la Sibiu, Deva, Cluj, Chioar, Cohalm şi Braşov, şi gimnazii inferioare (cu patru clase) la Făgăraş, Alba lulia, Sighişoara, Brad, Breţcu şi Abrud, precum şi şcoli reale la Hălmagiu, Târgu Mureş, Haţeg, Baia de Criş, Mijlocenii Bârgălui şi Şimleu. Însă mitropolitul Transilvaniei n-a reuşit să înfiinţeze decât două gimnazii, la Braşov şi la Brad. Primul gimnaziu ortodox s-a deschis la Braşov la 1 noiembrie 1850, prin efor-turile protopopului Ioan Popasu, viitorul episcop de Caransebeş, ajutat, desigur, de mitropolitul Andrei Şaguna. La 7 septembrie 1851, de sărbătoarea Sfintei Sofia, într-o atmosferă de mare sărbătoare, cu participarea mitropolitului Andrei Şaguna, s-a pus piatra de temelie a gimnaziului proiectat de Ştefan Emilian, edificiu care avea să fie finalizat la 1871, când se construieşte şi aripa de sud. În noul an şcolar, 1851-1852, s-a deschis a doua clasă gimnazială prin angajarea ca profesor a cunoscutului poet iluminist Ioan Barac, urmată de a treia clasă în anul următor şi noi profesori. Ridicarea acestei clădiri şcolare şi întreţinerea gimnaziului s-au făcut din fondurile puse la dispoziţie de epitropiile Bisericilor „Sfântul Nicolae“ (Şchei) şi „Sfânta Adormire“ din Braşov, la care se adăugau daniile unor credincioşi şi chiar subvenţiile anuale ale Guvernului României. Unii credincioşi îşi donau sau îşi lăsau prin testament averea pentru întreţinerea gimnaziului braşovean. Însuşi mitropolitul Şaguna a cumpărat din banii săi o casă pentru directorul gimnaziului. Conducerea şcolii era încredinţată unei „eforii“, condusă de protopopul Braşovului. Începând cu anul 1860 durata cursurilor gimnaziului din Braşov a fost mărită la opt clase.